Începând cu 1994, la 11 ianuarie, marcăm Ziua Internaţională a cuvântului mulțumesc (International Thank You Day), cuvânt cu o încărăctură semantică deosebită în cultura fiecărui popor.
Mulțumesc-ul românesc provine de la un regionalism – mulţám (verbul a multani), care exprima dorinţele de mulţi ani de viaţă şi de sănătate pentru destinatar. Acum câteva sute de ani, cea mai frecventă urare adresată autorităţii feudale era „Să ne trăiţi întru mulţi ani, Măria Ta”, urare justificată în acele timpuri, când viaţa domnitorilor era mereu ameninţată de numeroase războaie şi intrigi. Aceeași urare s-a păstrat, de asemenea, în colindele laice și urăturile prilejuite de sărbătorile de iarnă.
Franțuzescul merci își are originea în cuvântul latin merces cu accepțiunea de „recompensă, salariu”. A nu se confunda cu merci-ul din expresiile sans merci „fără milă” sau être à la merci de qn. „a fi la cheremul cuiva”.
Prima utilizare a cuvântului Thanks în limba engleză datează înaintea sec. al XII-lea, dar nu făcea referire la ideea de gratitudine. Thanks derivă de la latinescul tongēre. Rădăcina „tong” înseamnă „a gândi”. O traducere primitivă a Thank You ar fi „Îmi voi aminti de ceea ce ai făcut pentru mine”. Thank You pare a fi o evoluție modernă a unui vechi cuvânt anglo-saxon, care a fost folosit pentru a exprima o profundă recunoștință: thankōjanan.
Cuvintele gracias din spaniolă și grazie din italiană provin și ele din latină, de la gratias agere.
Rusescul спасибо a apărut în sec. al XVI-lea, de la Спаси Бог (Domnul să te păzească!).
Spunem Obrigado în portugheză, Danke în germană, Tesekkür ederim în turcă, Paldies în letonă, Dzieki în poloneză, Дякую în ucraineană, Hvala în slovenă, Tack în suedeză, Toda în ebraică, Arigato în japoneză…