Metoda clasei inversate sau învățarea pe „dos”

Ideea de clasă inversată (în engleză flipped classroom, în franceză classe inversée) a apărut prin anii 2010 în SUA ca o abordare pedagogică modernă de promovare a lecțiilor ce „răstoarnă” modelul tradițional al taxonomiei lui Bloom. De atunci și până în prezent a curs multă „cerneală” atât în reviste de specialitate, teze, studii cât și pe internet despre avantajele și dezavantajele acesteia. Subiectul a fost și în centrul mai multor dezbateri aprinse referitoare la inversarea clasei tradiționale.

Metoda îmi este cunoscută din cadrul mai multor formări francofone de care am beneficiat pe parcursul carierei mele universitare. Am și folosit-o la cursurile teoretice. După mine, e un model practic și mai uman de instruire mixtă. Obiectivul de bază este trecerea de la centrarea pe profesor la centrarea pe elev pentru a-i putea satisface nevoile individuale de cunoaștere. Dascălul nu mai acționează de pe poziția de savant aflat în prim plan, ci ca ghid, consilier care învață împreună cu elevul.

Procesul de instruire în formatul inversat se derulează în două etape succesive:

• Elevul învață lecția acasă. Acesta fie studiază o temă din manual sau alte materiale la anumit subiect: vizionează o serie de video-uri, ascultă înregistrări audio /podcasturi, analizează prezentări pregătite de profesor, utilizează aplicații digitale, citește texte propuse de cadrul didactic ș.a.
• În sala de clasă, elevul pune în aplicare cele învățate acasă și interacționează, participă la dezbateri, adresează întrebări, propune soluții pentru anumite probleme, realizează lucrări de laborator, elaborează proiecte ș.a.

Avantajele învățării pe „dos” sunt multe, însă esența acesteia constă în libertatea pe care o oferă. Copiii nu mai sunt forțați să stea în tăcere ore în șir și să asculte, iar mai târziu să reproducă cele auzite, ci „trăiesc” în clasă, intră în dialog cu profesorul și cu alți colegi. Profesorul se simte și el mai degajat. Nu mai este obligat să repete la infinit aceleași lecții. Are mai mult timp pentru a discuta „face to face” sau în grupuri mici cu elevii săi, ceea ce îi permite să-i (re)descopere și să-i înțeleagă mai bine. Iar învățăceii nu mai văd în el o figură autoritară, ci îl consideră un prieten dispus să-i ajute ori de câte ori au nevoie. Această apropiere dintre cadrul didactic și elev contribuie nemijlocit la schimbarea mentalităților privind desfășurarea procesului de predare-învățare.

Pentru a afla mai multe despre clasa inversată dar și a cunoaște experiența altor dascăli în utilizarea metodei respective, am participat la webinarul Academiei de Vară a cadrelor didactice Viitorul educației este Astăzi din 19 august curent.

Invitatul de onoare a fost conf. univ. dr. Mariana Marin, șefa cabinetului MECC, promotoarea metodei clasei inversate, iar în calitate de formatori au evoluat cadre didactice din instituțiile de învățământ pre-universitar din Chișinău.

Vezi aici înregistrarea video a trainingului:

Evenimentul a fost organizat de MECC în parteneriat cu Asociația Generală a Învățătorilor din România, filiala R. Moldova.