#UNIREA prin Poezie: întâlnire cu poeta gălățeană Vera Crăciun
În ajunul Zilei Naționale a tuturor Românilor, când marcăm desăvârșirea celui mai puternic act din istoria României, studenții de la Facultatea de Litere ULIM au avut parte de un consistent recital de poezie patriotică susținut de poeta din Galați Vera Crăciun. Domnia sa a încântat audiența cu o serie de poezii cu totul speciale, pline de sensibilitate, profunzime și expresie. Prin vocea-i caldă și duioasă și prin versurile rostite cu multă dăruire, sub auspiciile respirațiilor de dor eminesciene, poeta a reușit să încingă o horă a unirii spirituale, lăsând publicul cu suflarea întretăiată, în plină tăcere a trăirilor interioare, pe care le pot simți doar cei ce respiră, văd, iubesc și vorbesc românește.
Am rămas deosebit de impresionat de afecțiunea pe care o manifestă Doamna Vera Crăciun față de tot ceea ce este românesc, de talentul de a transmite generațiilor tinere dragostea de neam și de limbă, asigurând astfel nemurirea valorilor naționale și trezind în suflet sentimente înălțătoare de prețuire a culturii românești.
Cred că a fost un moment sublim de deliciu sufletesc, în care fiorul și filonul liric rimat și ritmat pe fondul unei interpretări suave i-a unit pe toți în gândire și credință.
Distinsă cu importante premii naționale și internaționale, poetă cu har și binecuvântare, Vera Crăciun cântă, în creația sa, copilăria, părinții, natura, meleagurile strămoșești, evidențiind pregnant patriotismul adevărat și naționalismul sănătos, curat, necesar primenirii Țării. Este o unionistă convinsă și își dorește, ca și orice intelectual, reîntregirea cât mai rapidă a națiunii românești.
Recitalul a fost urmat de un dialog, în timpul căruia studenții au avut ocazia să discute cu poeta despre literatura secolului XXI, problemele din societate, mândria de a fi român ș.a. Astfel, evenimentul s-a transformat într-o excelentă lecție de patriotism și demnitate națională.
Mica Unire de la 24 ianuarie 1859 și Marea Unire de la 1 decembrie 1918 reprezintă liantul întregii simțiri românești. Deși dezmembrate teritorial, cele două state românești au fost, sunt și vor rămâne mereu unite prin literatură, poezie, muzică, artă și cultură. Unirea se produce în fiecare zi și nimeni nu este în stare să i se opună!
Cu permisiunea autoarei, aștern mai jos versurile unui poem de Unire a tuturor românilor, versuri care au atins strunele inimilor celor prezenți:
Slăviți să fiți, voi, străbuni!
Greu se nasc Ștefani în țară sau un Mircea cel Bătrân
Ori un Cuza Vodă, care, a unit popor român!
Au luptat cu vitejie, au fost pavăză și scut,
S-au jertfit pentru-a ta glie, pământ sfânt și renăscut!
Greu a fost când mame bune, lacrima și-o ascundeau,
Când feciorii duși la arme, pe front viața și-o jertfeau.
Mulți sunt cei care așteaptă de la noi un lucru sfânt:
Să urmăm dreapta lor faptă, să iubim acest pământ!
Greu a fost să ținem piept erei comunismului,
Dar e greu și e nedrept, să fii azi ai nimănui…
Tânăr, părăsindu-și țară, cea în care s-a născut,
Varsă lacrimă amară prin străini…, necunoscut.
Greu este acest război, ce în pace se petrece,
Când tot răul este-n toi și speranța vine, trece!
Clopot a UNIRE sună și îndeamnă pe români:
Nu uitați de Țara Sfântă, moștenită din străbuni!
Și iar clopotul răsună a Unire, eu ascult!
Haideți frați de Mamă bună, cel de dincolo de Prut!
Vera Crăciun din volumul Pe valuri de albastru, 2014