Unirea prin Cântec în Anul Centenarului: La Frați NU se pun hotare!

Duminică, 24 iunie, de Sânziene, în timp ce la Chișinău, în PMAN, se rosteau discursuri plicticoase cu iz moldovenist, iar oamenii protestau contra dictaturii și regimului Plahotniuc – Dodon, Iașiul a înfăptuit Unirea Basarabiei cu România prin cântec. Inegalabila Orchestră de muzică populară „Lăutarii”, în frunte cu maestrul Nicolae Botgros și Ion Paladi au oferit ieșenilor un adevărat regal de muzică și dansuri autentice românești. Evenimentul face parte din Festivalul RomânIA autentică, care oferă șansa de regăsire a identității naționale și ne îmbracă, mai ales din punct de vedere spiritual, în haina ce ne definește ca națiune.

La Frați nu se pun hotare! – acesta a fost genericul spectacolului consacrat Centenarului Marii Uniri, organizat de Primăria municipiului Iași și sprijinit de TVR. Interpreți de excepție de pe ambele maluri ale Prutului (Mioara Velicu, Niculina Stoican, Nicușor Iordan, Ionela Moruțan, Ioana Căpraru, Lidia Bejenaru, Nicolae Ciubotaru, Tatiana Jacot, Lilia Roșca, ansamblul etnofolcloric „Ștefan-Vodă”) au făcut să răsune mesajul Unirii în toată Țara, iar capitala Moldovei a devenit neîncăpătoare de mii de români dornici de a-și vedea visul împlinit. Reîntregirea națiunii române este dorită la Iași, la fel ca în 1918. În acest minunat oraș nu există ființă care să nu-și dorească revenirea Basarabiei Acasă.

Am trăit un moment de înnobilare spirituală, am lăcrimat la fiecare fluturare a tricolorului și la fiecare vers transmițător de iubire românească.

Sincere mulțumiri Primăriei municipiului Iași și Primarului unionist Mihai Chirica.

Mulțumesc minunaților Lăutari de la Chișinău și genialului Nicolae Botgros, dirijor de excepție și magician al viorii, pentru clipele sublime de mândrie națională și patriotism. Meritul Domniei sale este imens în realizarea idealului suprem al tuturor românilor. Este Omul de Cultură care a pus prima piatră la ReUnire încă în 1988. În acel an, Țara lui Ștefan cel Mare a înscris o pagină istorică pe care basarabenii o au și astăzi vie în memorie și despre care vorbesc cu religiozitate. Într-o perioadă tumultuoasă în care moldovenii se sufocau în comunism și ideologie sovietică, după ani grei de „ger” cultural, Sofia Vicoveanca a ajuns în Basarabia, fiind prima interpretă din România care a trecut Prutul pentru a cânta la Chișinău. Până atunci, marile talente din dreapta râului erau ascultate pe furiș, la posturi „furate” cu antene pirat.

Lăutarii lui Botgros, considerați cei mai buni din întreg arealul românesc, au clădit o punte de legătură trainică între românii de pretutindeni, duc și pe alte meridiane ale globului faima și frumusețea cântecului nostru popular.

Uniți în jurul cântecelor bravilor Bărbați ai neamului, poporul nostru a izbutit, chiar și în vremuri deloc ușoare, să-și păstreze limba, sângele, tradițiile și portul național intacte și nepătate, iar Lăutarii au fost cei cea ne-au încălzit atunci când ne era frig și cei ce ne-au dat speranțe și bucurie atunci când eram întristați.

Recunosc, în seara din 24 iunie am plâns. Țâșneau pur și simplu lacrimile. Am văzut lacrimi în ochii multor români. Erau lacrimi de durere, de dor, de regret, de iubire, de mândrie, de speranță și fericire. M-am îmbogățit sufletește și, într-o singură suflare, am simțit „prețul” celor 100 de ani de la Marea Unire.

 

În cazul în care așa-zișii pro-europeni au instaurat anarhia, destrăbălarea administrativă, dezmățul moral și masonizarea tuturor structurilor în stat, cetățenii muribundei Republici Moldova își dau seama că, vorba fostului prim-ministru Andrei Sangheli, „trebuie să găsească ieșire din situația fără de ieșire”.
Ieșirea este una: „Aux armes citoyens!” Iar Arma cea mai puternică împotriva dictaturii și infernului de pe Bâc este Unirea! Restul e apă chioară!