Press "Enter" to skip to content

Un nou apel la adresa Monicăi Babuc: Stopați corupția din învățământ!

La sursa acestui mesaj stau mărturisirile mai multor studenți, elevi, părinți, dar și cadre didactice de la diverse instituții de învățământ din Republica Moldova, toți cetățeni onești, dar care n-au curajul să sesizeze Ministerul Educației, Culturii și Cercetării sau alte organe atunci când este cazul. N-au curaj și nici nu vor, știind cum funcționează muribundul stat moldovenesc. Le-a fost și le este frică, trasătură proprie moldoveanului și care probabil e transmisă ereditar.

Stimată Doamnă Ministru,

Deși, la sfârșitul lunii mai, v-am adresat o scrisoare deschisă privind politizarea instituțiilor de învățământ care nu a meritat atenția Dvs., am decis să vin cu un nou apel, de data aceasta legat de molima sistemică care distruge valori și destine: corupția.

Sunt sigur că și această scrisoare va rămâne undeva rătăcită în arhiva site-ului meu, iar cei care o vor citi mă vor suține maxim cu un like pe rețelele de socializare. Dvs. nu veți face nici măcar acest gest, fiindcă investiți tot timpul disponibil și toate resursele pe care le aveți la îndemână în folosul partidului pe care îl reprezentați și împotriva educației, care nici pe departe nu este prioritară pentru actuala guvernare. Nu o veți face, deoarece cei din PDM nu postează și nici nu fac live-uri pe Facebook, nu recurg la propagandă electorală în regim on-line și sunt întruchiparea corectitudinii.

În timp ce școala românească din RM se zbate între viață și moarte, luptând cu cea mai cruntă și mai umilitoare criză de sărăcie, cea spirituală, identitară și culturală, ministerul pe care-l conduceți nu face decât să alunge tinerii din Basarabia, înveșnicind un sistem corupt, bolnav și distrugător.

Totul se învârte în jurul banilor. Școlile și universitățile nu fac excepție. Un sistem subfinanțat hrănește corupția. Într-un asemenea sistem absolut toate practicile sunt „legale”. Colectarea de fonduri pentru problemele clasei și ale instituției, reparații anuale, procurarea de materiale didactice pentru orele de curs, cadouri pompoase prilejuite atât de zilele de naștere ale directorilor, diriginților și profesorilor cât și de orice sărbătoare a anului au devenit tradiție. Muștruluiala aplicată părinților care scot poate ultimii bănuți din buzunar pentru a satisface poftele celor din învățământ la fel nu este o noutate. Nu dă Doamne vreun părinte să scoată un cuvânt că imediat aceștia își varsă amarul asupra copiilor. De câte ori s-a întâmplat ca profesorii să fie nemulțumiți de sumele de bani adunați de părinți cu multă trudă? Câte adunări cu părinții organizate pentru a arunca jigniri și amenințări cu posibile repercursiuni aspupra elevilor? Cred că cunoașteți aceste detalii mai bine decât mine!

Lipsa unor reforme cu adevărat eficiente și disfuncționalitățile din învățământ au permis dezvoltarea unui fenomen care în ultimul deceniu a luat amploare: meditarea elevilor /studenților în particular, care deseori este impusă prin varii mijloace de manipulare impropii meseriei de Dascăl. Se pune presiune pe tineri și pe părinți în egală măsură, aceștia din urmă fiind nevoiți să apeleze la astfel de servicii, altminteri insucesul pregătirii educative și evaluarea cu note joase sunt garantate. Există cadre didactice care au ajuns să-și repare sau modifice locuințele în așa fel încât să amenajeze o cameră de studiu în care să încapă cât mai mulți copii. Calitatea predării deseori lasă de dorit, iar câștigurile lunare din meditații sunt chiar impunătoare.

Doamnă ministru, știu că ați întreprins măsuri în vederea eradicării corupției în școli și reformării educației. S-au schimbat lucrurile la BAC, însă, în opinia mea, reformarea s-a redus la simpla interdicție a tradiționalelor „copiuțe”, la supravegheri video și verificări prin detectoare de metale. În fond, segmentul preuniversitar a rămas nereformat, nimeni nu s-a ocupat de profesorii care merită și poartă cu mândrie titulatura de Dascăl, și nici de cei care abia de reușesc să obțină o titulatură, dar continuă să predea, cu programe învechite și neadaptate. Nimeni nu s-a ocupat de elevi, care abia așteaptă să părăsească republica.

Și în universități situația este una deplorabilă. Instituțiile de învățământ cu un rating scăzut vând diplome pe cât de ieftine din punct de vedere al calității pe atât de scumpe în ceea ce privește costurile, iar cei mai buni profesori și cele mai notorii personalității din educație părăsesc domeniul din varii motive: fie sunt persecutați politic, fie se mută peste hotare. Intelectualii de mare calibru niciodată nu vor promova nimicnicia și nu vor tolera un sistem unde corupția este atotpătrunzătoare. Președinți de țară, miniștri și deputați se dovedesc a fi plagiatori în serie, prin săvârșirea de furt intelectual. Aproape toți membrii parlamentului au și o teză de doctor oferită de instituția căreia i-au facilitat acreditatea. Studenții își procură disertații și teze de licență sau masterat prin internet sau chiar direct de la conducător contra unei sume frumușele, iar lipsa de investigații și pseudo-știința marca MD încurajează înșelăciunea. Toată lumea are câte 2-3 diplome și 2-3 facultăți, iar societatea e în amorțeală totală și stagnează din cauza penuriei de specialiști calificați.

Cumpărarea de note și scutirile de la examene sunt o altă problemă. Suntem în sec. al XXI-lea, guvernul se tot laudă cu transparență și avansare cu pași uriași spre spațiul valoric european, însă în unele instituții profesorul desfășoară examenul și sesiunea de reexaminare face to face cu studentul, fără prezența celorlalți colegi și anunță rezultate atunci când dorește domnia sa, tot face to face, iar predarea probabil se face de „după ureche”.

Așa cum se cumpără notele, se cumpără și funcțiile de director de departament, șef de subdiviziune, etc. Ședințele, întrunirile comisiilor de lucru, concursurile pentru ocuparea unui post sunt formale, chiar dacă scopul lor, cel puţin aparent, este consultarea cu partenerii direct implicaţi în actul educaţional. Nu absolutizez, știu că aceasta ar fi prima replică pe care mi-ați arunca-o dacă ați citi acest mesaj, dar sunt suficiente câteva mere putrede aruncate într-un coș cu mere sănătoase. Credeți că eu, un român care vine din sfera academică și are în spate 15 ani de experiență, mă simt bine într-un mediu ostil în care mă văd obligat să-mi demonstrez și apăr integritatea? Cadrul didactic nu mai are credibilitate în ochii tinerilor de astăzi și nici în ochii părinților acestora, pentru că din start este taxat ca TOȚI. Toți fură, toți mint, toți dau și iau mită, toți cumpără și vând „cunoștințe” – asta e ideea fixă a cetățeanului Republicii Moldova. Iar din moment ce îndrăznești să spui lucrurilor pe nume devii dușmanul sistemului. V-ați pus vreodată întrebarea cum se simte un profesor din RM care muncește cu multă dedicație și luptă zilnic cu morile de vânt, un profesor care abia de reușește să existe de la salariu la salariu? Știți ce face la un moment dat acel dascăl? Cedează, abandonează bătălia, refuzând să facă parte dintr-un bâlci care-l distruge. Nu mai dorește să se angajeze într-o luptă golită de sens, fără sorți de izbândă și fără bucuria unui rost autentic.

Doamna ministru, oricât ați cânta osanale politicului tovărășesc din care faceți parte, o spun cu multă durere: învățământul moare! Sistemul e în stare de putrefacție și se îneacă în exemple negative. Se duce pe apa sâmbetei efortul imens al dascălilor de vocație, al managerilor de excepție care se sting aidoma unei lumânări, încercând să aducă puțină lumină și aer respirabil în nobila misiune de formare a tinerilor. Educația și cultura mor pentru că guvernul permite și ridică politizarea învățământului la rang de normalitate. Educația moare din cauza favoritismului și corupției.

Dvs. și toți cei din gașcă, meritați titlul „onorific” Magna cum fraude, pentru că distrugeți valori și idealuri, pentru că fabricați (semi)analfabeți vulnerabili, şantajabili, docili şi manevrabili; pentru că vedeți cu ochi buni înaintarea în funcții de conducere a tot soiul de secături, care vă deschid calea spre obținerea cu ușurință a mai multor voturi la alegerile parlamentare sau locale; pentru că venerați oportuniștii și lichelele, pentru că nu acceptați competitivitatea și transparența și, prin urmare, bateți ultimul cui în sicriul în care ați îngoprat meritocrația; pentru că demotivați și alungați din țară personalitățile integre și „nepătate” politic.

Corupția în învățământ are efecte distrugătoare, afectându-i direct pe copii. Urmând exemplul părinților și al profesorilor lor, aceștia se obișnuesc cu fenomenul în cauză și îl percep ca o normalitate specific politicii balcanice. Comparativ cu statele occidentale, în țările post-comuniste corupția a prins rădăcini încât a devenit un cadru existențial. Sistemele comuniste au fost fondate pe corupție, iar democrația moldovenească e moștenitorea directă a acestei boli. Epidemia sistemică într-o țară unde cleptocrația și clientelismul reprezintă normă este greu de combătut. Este nevoie de un proiect amplu prin care tineretul să devină promotorii și nu spectatorii luptei împotriva corupției. Fără o abordare a unui nou mod de a gândi, lupta anticorupție nu diferă prea mult de bătutul pasului pe loc.

Lucrurile s-ar putea schimba dacă educația de calitate ar deveni prioritară și dacă s-ar produce Unirea Basarabiei cu România, fapt pe care guvernul din care faceți parte nu-l va agrea niciodată.

Stimată Doamnă ministru Monica Babuc, opriți corupția din educație și politizarea instituțiilor de învățământ! Nu fiți complice la un act de genocid cultural! Readuceți corectitudinea, demnitatea, meritocrația și profesionalismul în fruntea tuturor intereselor. În calitate de ministru al Culturii ați reușit să întoarceți în scurt timp tradițiile românești acasă. De ce nu ați face același lucru și în învățământ? Amintiți-vă de sistemul educațional românesc din perioada interbelică și de progresul înregistrat de România Mare!

Vreau să cred că prin venele Dvs. curge sânge românesc și nu veți perpetua starea de comă a învățământului de pe malul stâng al Prutului.

 

În contextul demarării Admiterii 2018, am un sfat pentru tinerii indeciși și îngrijorați de viitorul lor:

Dragi absolvenți ai liceelor din RM, vă aflați într-un moment de bilanț, dar și în fața unui nou început. În pofida tuturor „miracolelor” devenite posibile în sec. al XXI-lea grație invențiilor tehnologice, în pofida programelor de studii sofisticate și performante, a invaziei informaționale, aspirației nesecate la libertate, pace și democrație, asistăm la o re-arhitecturizare societală profund marcată de un gol mental și spiritual. În această debandadă, vocea tineretului studios este una decisivă și realmente poate schimba lumea. „Hățurile” spirituale trebuie să fie preluate de tineri bine pregătiți, energici, cu mult curaj și inițiativă.

Nu aveți frică și nu permiteți nimănui să vă fure viitorul! Nu alegeți calea NU văd, NU aud, NU spun NIMIC. Această cale este una apocaliptică! Orice specialitate ați alege, nu acceptați să dați mită pentru o notă mai bună sau pentru alte favoruri. Faceți public orice caz de abuz și cereți transparență și respectarea normelor etice universitare. Să aveţi încredere în voi şi să fiţi convinşi că ceea ce aţi realizat până în acest moment înseamnă enorm şi trebuie să vă dea încredere deplină în puterile voastre.

Optați pentru instituțiile de stat, cu tradiții frumoase și ˘˘un corp profesoral de elită, care vă oferă mai multă încredere, stabilitate și siguranță. Din păcate, în RM, orice proiect privat, fie el și unul cu scop educațional, mai degrabă sau mai târziu ajunge la groapa istoriei, odată cu plecarea fondatorului.

Mi-aș dori foarte mult să vă îndemn să rămâneți în RM, dar nu pot și nici nu am dreptul, fiindcă de ceva timp am plecat și eu. RM nu face decât să ne transmit sentimentul eșecului.

Oricare ar fi decizia, îmbrățișați drumul demnității umane și al experiențelor reușite, al studiilor de calitate în universități de prestigiu și al unei vieți decente.

Așa să vă ajute Dumnezeu!