Troc de sentimente

Ți s-a întâmplat vreodată să fii martorul semnării unui contract de vânzare-cumpărare? Nu de bunuri, ci ne iluzii, visuri, sentimente… Să vezi cum semnatarii își scot „marfa” în văzul tuturor, la tarabă, negociază prețuri, în funcție de cui vor să o vândă, sau fac troc de sentimente. Se bucură ca nebunii, chiar dacă știu că multe dintre acestea sunt expirate sau fără termen de valabilitate. Se frământă, blamează, înjură, plâng, strigă, apoi tac. Dacă reușesc în afacere, atunci investesc și mai mult, procură totul angro și își împopoțonează vitrinele pentru a atrage cât mai mulți clienți. Și clienții vin buluc, pentru le place să trăiască la suprafața vieții. Doar ăsta e trendul, nu?

În acele clipe, stai și te tot întrebi dacă nu cumva a murit și timpul, împreună cu umanul din oameni? În acele clipe, vrei să-i bagi la pușcărie pe creatorii de modă sentimentală ai acestei lumi triviale, care se vrea liberă, corectă și egalitară. Să-i tragi la răspundere pentru faptul că au plămădit sentimente ce se nasc și mor în deșertăciune, cuvinte care se pierd în vremurile uitării, priviri care se caută întreaga viață fără a se (re)găsi, oameni case se ucid fără arme și suflete care se iubesc fără să se cunoască. Să pecetluiești ușile temniței, să ieși de acolo și să poți să urci într-un tren al bunătății, care să te ducă departe, într-o gară în care sentimentele se dăruiesc și se așteaptă unele pe altele, fără obligații și fără risipă de orgolii.

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...