În anul academic 2015-2016 am inițiat un ciclu de seminarii de formare în beneficiul studenților Facultății de Litere, ULIM, având menirea de a-i ghida în parcursul lor educațional, a-i încadra activ în viața universitară, a-i familiariza cu metodologia profesionalizării și cercetării și a-i ajuta în inserția lor socio-profesională.
Astăzi am organizat și moderat un nou seminar cu tema Tehnica elaborării unui studiu de caz, în cadrul căruia am informat tinerii cu privire la avantajele modelului cooperatist de învățare, bazat pe studiu de caz; tipologia studiilor în funcție de scopul cercetării, funcțiile epistemologice ale acestora, design-ul și structura unui studiu de caz și alte aspecte conexe. Tematica pe care am propus-o mi s-a părut una foarte actuală și de interes comun, fiindcă actualmente, metoda studiului de caz se bucură de o extindere tot mai largă în sectoarele învățământului superior. Programele analitice ale disciplinelor teoretice prevăd activități de cercetare sub formă de studii de caz. Proiectul de licență, redactat de studenții facultății la finalizarea studiilor universitare sub îndrumarea unui cadru didactic coordonator, include unul sau mai multe studii de caz trilingve (cu implicarea limbii străine A, a limbii străine B şi a limbii materne) ce urmăresc atât verificarea capacității de discernământ intelectual cât și rigoarea modului de redactare a unei lucrări cu caracter științific. Ținând cont de claritatea și rigurozitatea specifice domeniului filologic, le-am vorbit celor prezenți și despre structura, conținutul și importanța proiectului de licență care, la Facultatea de Litere, constă într-o sinteză a stagiului profesional desfăşurat într-o instituţie publică sau privată, prin aplicarea cunoștințelor teoretice şi practice acumulate pe parcursul anilor de studii. Viitorii traducători au fost de asemenea familiarizați cu normele de redactare și punere în pagină a proiectelor, modalitatea de pre-susținere și susținere publică și strategiile de evaluare a lucrărilor de acest gen.
Metoda studiului de caz a fost inițiată în Franța, în 1926, de către sociologul André Siegfried, și propusă ulterior de Graduate School of Business Administration of Harward ca formă de învățământ.
Învăţarea bazată pe studiul de caz are tangenţe şi cu învăţarea prin cooperare, contribuind la dezvoltarea comportamentelor sociale ale studenţilor, indiferent dacă analizarea şi soluţionarea cazului se realizează frontal, pe grupe sau individual.
Avantajele învățării bazate pe studiu de caz:
- motivarea intrinsecă și implicarea activă în proiecte de cercetare;
- posibilitatea de a se confrunta cu situaţii-probleme reale şi şansa de a le soluţiona;
- aplicarea cunoştinţelor şi capacităţilor proprii în realizarea de demersuri inductive şi deductive, în dobândirea şi descoperirea noului;
- efectuarea unui exerciţiu interactiv bazat pe argumentări, descoperiri şi soluţionări;
- manifestare de atitudine critică şi spirit critic față de diferite variante de soluţionare a cazului, argumentarea rațională a variantei optime;
- atingerea celor mai înalte cote de gândire şi învăţare activă, trecerea de la aplicare la analiză, sinteză şi evaluare.
Nu exista o reţetă a studiului de caz, limitele sunt stabilite doar de cel ce dezvoltă studiul. Utilizarea acestei metode de investigație științifică presupune o mare libertate și flexibilitate, dar și o foarte mare responsabilitate.
Universitatea este locul unde se pun întrebări și se caută răspunsuri, locul unde se fac cercetări și se ating performanțe notabile, iar perenizarea acestor performanțe este asigurată de tineri, cărora noi, profesorii, trebuie să le pregătim calea spre un viitor luminos.