Jurnalul unei zile pandemice
6.00. Sunt deja treaz, mă zvârcolesc de vreo 10 minute. Încerc să adorm din nou, dar nu-mi reușește. Arunc privirea pe geam. Habar n-am câte grade or fi afară, dar se aude un strigăt de rece. Bate vântul, răsucindu-se supărat de parcă ar fi o ființă vie și și-ar exprima durerea. Deschid Facebook-ul să văd ce se mai întâmplă în lume și ce au mai postat prietenii. Primul lucru care îmi apare în feed este o știre publicată pe Cotidianul.md cu titlul COVID-19: Moldova, pe locul 2 la infectări în Europa în ultimele 24 de ore. Mai rău e doar în Belarus. Timpul nu doar a încremenit, ci pare suspendat.
7.00. În camera vecină sună alarma. S-a făcut ora ca mama să-și ia pastila de dimineață. Merg la ea să văd cum se simte, să bem ceaiul împreună și să mai vorbim. Afară e trist. Azi nu vom avea pa...