-
A fi sau a nu fi în viața cuiva?
Ți s-a întâmplat să te atașezi de cineva? Uneori poate prea mult, grozav de mult… Așa, fără niciun motiv, fără a avea o explicație. Să te atașezi treptat sau à coup de foudre. Să vorbiți mult, să vă căutați, să vă faceți griji unul pentru altul, să vă încurajați, să vă spuneți necazurile și bucuriile, să și tăceți lăsând sufletele să comunice fără cuvinte, să vă înțelegeți de minune. Și…, brusc, totul să dispară. Să nu mai existe acel „nu știu ce”, acea chimie inexplicabilă. Să dispară și omul. Să dispară la fel de ușor precum a intrat în viața ta. Cu o mică diferență: atunci când a binevoit să…
-
Indiferență vs. (auto)regenerare
Stau…, singur…, rezemat de propriile gânduri, în miez de noapte, deși e ziuă. E liniște, dar parcă încet se aud voci răgușite. Însă nu-mi pasă! La fel cum nu-mi pasă nici de ploaia ce-i udă pe cei de dincolo de geam, nici de vântul care bate răzlețit cu nepăsare. La fel cum demult nu-mi mai pasă nici de părerile oamenilor și nici de bârfele lor. Hoinăresc prin labirintul minții, somnambul, obosit și neliniștit. Simt o durere. Mă doare indiferența, boala de care suferă omenirea în acest moment. Boala de care, probabil, sufăr și eu, deși nimeni nu mi-a pus diagnosticul. O fi înnebunit planeta sau doar eu mă trezesc buimăcit…
-
Gânduri zgomotoase în plină tăcere…
În tăcere, poți vedea în rezoluție full HD cum s-au scurs ore și zile, cum au zburat ani dăruiți unor proiecte de viață care s-au dus pe apa sâmbetei și unor oameni a căror mască nu o descoperi decât atunci când te împiedici, cazi și îți umpli interiorul de răni. Strigi, arunci cu pietre, te revolți, nu poți și nici nu ai timp să taci, ai prea multă tăcere adunată, dar tot cu ea stai de vorbă, cu tăcerea… Dușmanul de te-aude țopăie de bucurie și aplaudă la fiecare lacrimă vărsată. Cei care te iubesc te-ar înțelege, dar nu îndrăznești să-i faci să plângă lângă tine, din simplul motiv că…
S-ar putea să-ți placă și
Gânduri săturate
Ploaie în luna lui Florar
Indiferență vs. (auto)regenerare
-
Fără Eva, Adam n-ar fi avut nici un rost
Odată cu venirea primăverii, partea „tare” a omenirii își îndreaptă atenția către cea mai gingașă făptură: Femeia. Atenție care, deseori, se evaporă în neant chiar după ziua de 8 martie. Asta pentru că mulți dintre bărbați, care se feminizează pe zi ce trece, nu au apreciat niciodată femeia la justa ei valoare, ba chiar continuă să o trateze ca pe o ființă inferioară lor. Un număr impunător de bărbați, care se văd Alain Delon din tinerețe atunci când se uită în oglindă, nu mai sunt ceea ce ar trebui să fie un bărbat. Ei au intrat cumva într-o zonă de confort, nu mai vor să-și asume responsabilități și-și doresc alături…
