-
A fi sau a nu fi în viața cuiva?
Èši s-a întâmplat să te ataÈ™ezi de cineva? Uneori poate prea mult, grozav de mult… AÈ™a, fără niciun motiv, fără a avea o explicaÈ›ie. Să te ataÈ™ezi treptat sau à coup de foudre. Să vorbiÈ›i mult, să vă căutaÈ›i, să vă faceÈ›i griji unul pentru altul, să vă încurajaÈ›i, să vă spuneÈ›i necazurile È™i bucuriile, să È™i tăceÈ›i lăsând sufletele să comunice fără cuvinte, să vă înÈ›elegeÈ›i de minune. Și…, brusc, totul să dispară. Să nu mai existe acel „nu È™tiu ce”, acea chimie inexplicabilă. Să dispară È™i omul. Să dispară la fel de uÈ™or precum a intrat în viaÈ›a ta. Cu o mică diferență: atunci când a binevoit să…
S-ar putea să-ți placă și
Stare de duminică: gânduri pe contrasens
De ce doar de Crăciun devenim mai buni?
Consumatori de suflete
-
Indiferență vs. (auto)regenerare
Stau…, singur…, rezemat de propriile gânduri, în miez de noapte, deÈ™i e ziuă. E liniÈ™te, dar parcă încet se aud voci răguÈ™ite. Însă nu-mi pasă! La fel cum nu-mi pasă nici de ploaia ce-i udă pe cei de dincolo de geam, nici de vântul care bate răzleÈ›it cu nepăsare. La fel cum demult nu-mi mai pasă nici de părerile oamenilor È™i nici de bârfele lor. Hoinăresc prin labirintul minÈ›ii, somnambul, obosit È™i neliniÈ™tit. Simt o durere. Mă doare indiferenÈ›a, boala de care suferă omenirea în acest moment. Boala de care, probabil, sufăr È™i eu, deÈ™i nimeni nu mi-a pus diagnosticul. O fi înnebunit planeta sau doar eu mă trezesc buimăcit…
-
Gânduri zgomotoase în plină tăcere…
În tăcere, poÈ›i vedea în rezoluÈ›ie full HD cum s-au scurs ore È™i zile, cum au zburat ani dăruiÈ›i unor proiecte de viață care s-au dus pe apa sâmbetei È™i unor oameni a căror mască nu o descoperi decât atunci când te împiedici, cazi È™i îÈ›i umpli interiorul de răni. Strigi, arunci cu pietre, te revolÈ›i, nu poÈ›i È™i nici nu ai timp să taci, ai prea multă tăcere adunată, dar tot cu ea stai de vorbă, cu tăcerea… DuÈ™manul de te-aude È›opăie de bucurie È™i aplaudă la fiecare lacrimă vărsată. Cei care te iubesc te-ar înÈ›elege, dar nu îndrăzneÈ™ti să-i faci să plângă lângă tine, din simplul motiv că…
S-ar putea să-ți placă și
Indiferență vs. (auto)regenerare
Puterea cuvintelor
Iernile copilăriei mele
-
Fără Eva, Adam n-ar fi avut nici un rost
Odată cu venirea primăverii, partea „tare” a omenirii îÈ™i îndreaptă atenÈ›ia către cea mai gingașă făptură: Femeia. AtenÈ›ie care, deseori, se evaporă în neant chiar după ziua de 8 martie. Asta pentru că mulÈ›i dintre bărbaÈ›i, care se feminizează pe zi ce trece, nu au apreciat niciodată femeia la justa ei valoare, ba chiar continuă să o trateze ca pe o ființă inferioară lor. Un număr impunător de bărbaÈ›i, care se văd Alain Delon din tinereÈ›e atunci când se uită în oglindă, nu mai sunt ceea ce ar trebui să fie un bărbat. Ei au intrat cumva într-o zonă de confort, nu mai vor să-È™i asume responsabilități È™i-È™i doresc alături…
