-
Ploaie bacoviană
Plouă mocăneÈ™te, bacovian, cu nervi de toamnă… Dacă stăm È™i privim la geam, e ca È™i cum am face o oră de terapie cu un psiholog foarte bun. Atunci când cerul sărută pământul, parcă ne dăm seama că avem nevoie în primul rând de noi înÈ™ine. Deschidem uÈ™a sufletului, găsim o fărâmă de liniÈ™te È™i ne furișăm acolo pentru a sta la taifas cu propriile gânduri. Plouă sacadat. Și e fascinant că Măria sa Ploaia ne aÈ™terne în cale apa, oferindu-ne prilejul de a ne ierta că nu am fost în stare să ne ridicăm privirea de printre griji pentru a admira zilele cu soare. Putem respira ca într-o oază…
-
Lacrimile ploii
Întotdeauna am admirat ploaia È™i am privit-o ca pe o binecuvântare cerească venită să ne spele frunÈ›ile brăzdate de griji È™i să mai taie din setea pământului.În miezurile de noapte, când cade liniÅŸtită, ea bate uÅŸor la geam, îÅ£i trezeÅŸte amintiri, îÈ›i reînvie doruri, îÈ›i picură în suflet liniÈ™te È™i, uneori, îÈ›i oferă lungi momente de meditare. În această noapte, ploaia cade altfel. E mult prea rece, amărâtă È™i înfocată. De parcă vrea să-È™i verse supărările peste noi, de parcă prevesteÈ™te ceva. Rar de tot mi se întâmplă să aud cum plânge È™i oftează ploaia. TotuÈ™i…, e un semn că Dumnezeu nu ne-a uitat!
-
Simfonia ploii
E seară de Ningău. Toate respiră a iarnă È™i lumea-i mohorâtă. Văzduhul e sur È™i greu, iar vântul taie ca briciul. Plouă cu stropi mari È™i reci. Pe astfel de vreme, satele È™i oraÈ™ele stau în tihnă, undeva între viață È™i pustietate. În locurile în care oamenii se duÈ™mănesc, ploaia loveÈ™te puternic în asfalt, pereÈ›i, geamuri de parcă s-ar auzi strigăte înăbuÈ™ite ale unei naÈ›iuni rătăcite. Acolo unde e răutate, stopii se iau È™i ei la harță, se ciondănesc până îngheață, împietrind minÈ›i È™i suflete. Pe plaiurile unde natura e stăpână, nu e loc de supărare. În acele È›inuturi poetice, ploaia face ceea ce È™tie ea mai bine: stropeÈ™te tot…
-
Jurnalul unei zile pandemice
6.00. Sunt deja treaz, mă zvârcolesc de vreo 10 minute. Încerc să adorm din nou, dar nu-mi reuÈ™eÈ™te. Arunc privirea pe geam. Habar n-am câte grade or fi afară, dar se aude un strigăt de rece. Bate vântul, răsucindu-se supărat de parcă ar fi o ființă vie È™i È™i-ar exprima durerea. Deschid Facebook-ul să văd ce se mai întâmplă în lume È™i ce au mai postat prietenii. Primul lucru care îmi apare în feed este o È™tire publicată pe Cotidianul.md cu titlul COVID-19: Moldova, pe locul 2 la infectări în Europa în ultimele 24 de ore. Mai rău e doar în Belarus. Timpul nu doar a încremenit, ci pare suspendat.…
S-ar putea să-ți placă și
Lacrimile ploii
Ce fel de lume este asta, din care cărţile dispar?
Mama, Eroina mea
