vineri, octombrie 11

Etichetă: opinii

Învățământul la distanță și Generațiile X, Y, Z
Educatie

Învățământul la distanță și Generațiile X, Y, Z

În scopul prevenirii răspândirii coronavirusului de tip nou, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării a recurs la desfășurarea învățământului la distanță, fapt de a trezit nemulțumiri în rândurile cadrelor didactice, elevilor, dar și părinților, mai ales ale celor din zonele rurale. Mutarea Școlii acasă a devenit o adevărată povară pentru mulți. În opinia mea, instituțiile de învățământ demult ar fi trebuit să îmbine tradiționalul cu online-ul, iar profesorii să urmeze formări continue privind educația digitală. Este un imperativ al timpului, chiar dacă nu este pe placul unora. E ceva inevitabil și ireversibil. Rețelele sociale sunt suprasaturate de tot genul de tutoriale despre platforme și aplicații utile în organizarea sălilor de clasă virtuale. Unele mai sofisticate decât altele...
Anul Nou, momentul în care realizăm cu adevărat trecerea timpului
Eseuri

Anul Nou, momentul în care realizăm cu adevărat trecerea timpului

„Sunt două momente din an când realizăm cu adevărat trecerea timpului – Anul Nou și ziua noastră de naștere. În rest, nu ne gândim la timp, credem că trăim o veșnicie”. Sunt cuvintele lui Carlos L’Abbate, un argentinian stabilit de 11 ani în România, profesor de yoga, care mi se tot zvârcolesc prin minte și inimă de azi dimineață, când i-am citit interviul oferit pentru www.libertatea.ro. Încercăm să mimăm fericirea, agitându-ne non-stop într-un lume ce a căzut pradă unei crize a valorilor. Nu mai avem timp pentru nimic și pentru nimeni, nici măcar pentru noi. Nu mai avem timp nici să trăim. Ne-am transformat în suflete reci sălășluite în corpuri anoste. Noi, oamenii, avem istorii de viață și destine diferite. Am făcut sacrificii, am parcurs mii, milioane, poate chiar miliarde de kilome...
Vremuri controversate: război pașnic versus pace războinică
Eseuri

Vremuri controversate: război pașnic versus pace războinică

Pacea războinică și războiul pașnic mă neliniștesc. Întregul univers parcă se pregătește de o explozie. Nimeni nu mai înțelege în ce vremuri trăim și ce va fi mâine. Oare prostia a ajuns la apogeu încât se crede că soarta lumii poate fi în mâinile unei singure persoane?! Noi, românii, încă dormim în opinci. Ne ducem viața ca și cum nu s-ar întâmpla nimic, chiar dacă deseori ne vindem pe doi cârnăciori și niscaiva bănuți aruncați pentru prestarea unor servicii de robie oarbă. Nerozia a întrecut toate limitele. A venit lepădarea, iar gâlceava societală i-a transformat pe rătăciți într-un adevărat spital de nebuni. Frica e unica „virtute” a celor crescuți pe meleaguri mioritice. Frica de ieri, de azi, de mâine. Frica zăvorăște toate ușile. Într-un mediu saturat de lași, fricoși și trădător...
Sunt OK cu mine?
Atitudine

Sunt OK cu mine?

Câteodată, mă opresc în mijlocul drumului și privesc la chipurile oamenilor din jur. Știți ce văd? Stres, dezamăgire, îngrijorare, încruntare, nedumerire, oboseală, lipsă de chef, sălbăticie și foarte multă grabă. Văd o societate care se hrănește cu înfrângerea altora. Văd persoane implicate în lucruri minore, care nu mai observă nimic și cărora nici măcar nu le mai pasă. Văd oameni nefericiți, din teama de a fi fericiți, dar megapreocupați de viața personală a celor din preajmă. Văd prea mulți oameni care respectă cu strictețe tiparele unei societăți rătăcite și ale unei mentalități vetuste și extrem de fragile. Prea multă lume care nu își dă posibilitatea de a-și manifesta propria identitate sau, și mai grav, de a o descoperi. Prea multe specimene care împrumută personalitate...
Despre oameni și râuri
Eseuri

Despre oameni și râuri

Oamenii sunt ca râurile. Apa în ele pare a fi una și aceeași, însă fiecare râu este ba îngust, ba lat, ba liniștit, ba agitat, ba curat, ba tulbure... Există râuri limpezi, cu apă cristalină și există râuri de nepăsare, cu un nivel înalt de poluare, la fel cum există oameni curați la suflet, sinceri și plini de viață și oameni toxici, gata să arunce venin ori de câte ori li se ivește ocazia. Există râuri repezi, zbuciumate și râuri line, așa cum și în viață întâlnim persoane expansive, grăbite, care acționează aidoma unui fulger, și persoane tăcute, taciturne, care se conduc în viață după principiul festina lente. Fiecare om poartă în AND-ul său toate însușirile omenești. Câteodată ies la suprafață unele dintre ele, iar altădată se întâmplă ca omul să nu mai semene cu el însuși, c...
Gânduri zgomotoase în plină tăcere…
Eseuri

Gânduri zgomotoase în plină tăcere…

În tăcere, poți vedea în rezoluție full HD cum s-au scurs ore și zile, cum au zburat ani dăruiți unor proiecte de viață care s-au dus pe apa sâmbetei și unor oameni a căror mască nu o descoperi decât atunci când te împiedici, cazi și îți umpli interiorul de răni. Strigi, arunci cu pietre, te revolți, nu poți și nici nu ai timp să taci, ai prea multă tăcere adunată, dar tot cu ea stai de vorbă, cu tăcerea... Dușmanul de te-aude țopăie de bucurie și aplaudă la fiecare lacrimă vărsată. Cei care te iubesc te-ar înțelege, dar nu îndrăznești să-i faci să plângă lângă tine, din simplul motiv că nu merită și vrei să-i știi mai fericiți decât tine. Atunci când viața îți răpește oameni dragi, când simți ce înseamnă cu adevărat durerea, când îți vezi aproapele suferind, când ești înconjurat de...