-
Învățământul la distanță și Generațiile X, Y, Z
În scopul prevenirii răspândirii coronavirusului de tip nou, Ministerul EducaÈ›iei, Culturii È™i Cercetării a recurs la desfășurarea învățământului la distanță, fapt de a trezit nemulÈ›umiri în rândurile cadrelor didactice, elevilor, dar È™i părinÈ›ilor, mai ales ale celor din zonele rurale. Mutarea Școlii acasă a devenit o adevărată povară pentru mulÈ›i. În opinia mea, instituÈ›iile de învățământ demult ar fi trebuit să îmbine tradiÈ›ionalul cu online-ul, iar profesorii să urmeze formări continue privind educaÈ›ia digitală. Este un imperativ al timpului, chiar dacă nu este pe placul unora. E ceva inevitabil È™i ireversibil. ReÈ›elele sociale sunt suprasaturate de tot genul de tutoriale despre platforme È™i aplicaÈ›ii utile în organizarea sălilor de clasă…
-
Anul Nou, momentul în care realizăm cu adevărat trecerea timpului
„Sunt două momente din an când realizăm cu adevărat trecerea timpului – Anul Nou È™i ziua noastră de naÈ™tere. În rest, nu ne gândim la timp, credem că trăim o veÈ™nicie”. Sunt cuvintele lui Carlos L’Abbate, un argentinian stabilit de 11 ani în România, profesor de yoga, care mi se tot zvârcolesc prin minte È™i inimă de azi dimineață, când i-am citit interviul oferit pentru www.libertatea.ro. Încercăm să mimăm fericirea, agitându-ne non-stop într-un lume ce a căzut pradă unei crize a valorilor. Nu mai avem timp pentru nimic È™i pentru nimeni, nici măcar pentru noi. Nu mai avem timp nici să trăim. Ne-am transformat în suflete reci sălășluite în corpuri…
S-ar putea să-ți placă și
De ce doar de Crăciun devenim mai buni?
Consumatori de suflete
Valsul unei frunze de toamnă
-
Vremuri controversate: război pașnic versus pace războinică
Pacea războinică È™i războiul paÈ™nic mă neliniÈ™tesc. Întregul univers parcă se pregăteÈ™te de o explozie. Nimeni nu mai înÈ›elege în ce vremuri trăim È™i ce va fi mâine. Oare prostia a ajuns la apogeu încât se crede că soarta lumii poate fi în mâinile unei singure persoane?! Noi, românii, încă dormim în opinci. Ne ducem viaÈ›a ca È™i cum nu s-ar întâmpla nimic, chiar dacă deseori ne vindem pe doi cârnăciori È™i niscaiva bănuÈ›i aruncaÈ›i pentru prestarea unor servicii de robie oarbă. Nerozia a întrecut toate limitele. A venit lepădarea, iar gâlceava societală i-a transformat pe rătăciÈ›i într-un adevărat spital de nebuni. Frica e unica „virtute” a celor crescuÈ›i pe meleaguri…
S-ar putea să-ți placă și
„Nu te cunosc, dar te urăsc”…
Gânduri zgomotoase în plină tăcere…
Agorafobie
-
Sunt OK cu mine?
Câteodată, mă opresc în mijlocul drumului È™i privesc la chipurile oamenilor din jur. ȘtiÈ›i ce văd? Stres, dezamăgire, îngrijorare, încruntare, nedumerire, oboseală, lipsă de chef, sălbăticie È™i foarte multă grabă. Văd o societate care se hrăneÈ™te cu înfrângerea altora. Văd persoane implicate în lucruri minore, care nu mai observă nimic È™i cărora nici măcar nu le mai pasă. Văd oameni nefericiÈ›i, din teama de a fi fericiÈ›i, dar megapreocupaÈ›i de viaÈ›a personală a celor din preajmă. Văd prea mulÈ›i oameni care respectă cu stricteÈ›e tiparele unei societăți rătăcite È™i ale unei mentalități vetuste È™i extrem de fragile. Prea multă lume care nu îÈ™i dă posibilitatea de a-È™i manifesta propria identitate…
