-
Învățământul la distanță și Generațiile X, Y, Z
În scopul prevenirii rÄspândirii coronavirusului de tip nou, Ministerul EducaÈiei, Culturii Èi CercetÄrii a recurs la desfÄÈurarea învÄÈÄmântului la distanÈÄ, fapt de a trezit nemulÈumiri în rândurile cadrelor didactice, elevilor, dar Èi pÄrinÈilor, mai ales ale celor din zonele rurale. Mutarea Ècolii acasÄ a devenit o adevÄratÄ povarÄ pentru mulÈi. În opinia mea, instituÈiile de învÄÈÄmânt demult ar fi trebuit sÄ îmbine tradiÈionalul cu online-ul, iar profesorii sÄ urmeze formÄri continue privind educaÈia digitalÄ. Este un imperativ al timpului, chiar dacÄ nu este pe placul unora. E ceva inevitabil Èi ireversibil. ReÈelele sociale sunt suprasaturate de tot genul de tutoriale despre platforme Èi aplicaÈii utile în organizarea sÄlilor de clasÄ…
-
Anul Nou, momentul în care realizăm cu adevărat trecerea timpului
„Sunt douÄ momente din an când realizÄm cu adevÄrat trecerea timpului – Anul Nou Èi ziua noastrÄ de naÈtere. În rest, nu ne gândim la timp, credem cÄ trÄim o veÈnicie”. Sunt cuvintele lui Carlos L’Abbate, un argentinian stabilit de 11 ani în România, profesor de yoga, care mi se tot zvârcolesc prin minte Èi inimÄ de azi dimineaÈÄ, când i-am citit interviul oferit pentru www.libertatea.ro. ÎncercÄm sÄ mimÄm fericirea, agitându-ne non-stop într-un lume ce a cÄzut pradÄ unei crize a valorilor. Nu mai avem timp pentru nimic Èi pentru nimeni, nici mÄcar pentru noi. Nu mai avem timp nici sÄ trÄim. Ne-am transformat în suflete reci sÄlÄÈluite în corpuri…
-
Vremuri controversate: război pașnic versus pace războinică
Pacea rÄzboinicÄ Èi rÄzboiul paÈnic mÄ neliniÈtesc. Întregul univers parcÄ se pregÄteÈte de o explozie. Nimeni nu mai înÈelege în ce vremuri trÄim Èi ce va fi mâine. Oare prostia a ajuns la apogeu încât se crede cÄ soarta lumii poate fi în mâinile unei singure persoane?! Noi, românii, încÄ dormim în opinci. Ne ducem viaÈa ca Èi cum nu s-ar întâmpla nimic, chiar dacÄ deseori ne vindem pe doi cârnÄciori Èi niscaiva bÄnuÈi aruncaÈi pentru prestarea unor servicii de robie oarbÄ. Nerozia a întrecut toate limitele. A venit lepÄdarea, iar gâlceava societalÄ i-a transformat pe rÄtÄciÈi într-un adevÄrat spital de nebuni. Frica e unica „virtute” a celor crescuÈi pe meleaguri…
-
Sunt OK cu mine?
CâteodatÄ, mÄ opresc în mijlocul drumului Èi privesc la chipurile oamenilor din jur. ÈtiÈi ce vÄd? Stres, dezamÄgire, îngrijorare, încruntare, nedumerire, obosealÄ, lipsÄ de chef, sÄlbÄticie Èi foarte multÄ grabÄ. VÄd o societate care se hrÄneÈte cu înfrângerea altora. VÄd persoane implicate în lucruri minore, care nu mai observÄ nimic Èi cÄrora nici mÄcar nu le mai pasÄ. VÄd oameni nefericiÈi, din teama de a fi fericiÈi, dar megapreocupaÈi de viaÈa personalÄ a celor din preajmÄ. VÄd prea mulÈi oameni care respectÄ cu stricteÈe tiparele unei societÄÈi rÄtÄcite Èi ale unei mentalitÄÈi vetuste Èi extrem de fragile. Prea multÄ lume care nu îÈi dÄ posibilitatea de a-Èi manifesta propria identitate…