• Eseuri

    Oamenii zgomotoși vs liniștea

    Liniștea nu face parte din preocupările oamenilor. Oamenii sunt zgomotoși: vorbesc mult, strigă, se ceartă, răstoarnă obiecte, trântesc uși, aleargă, răvășesc suflete, plâng, râd, se bucură… …și totuși, există pe acest pământ gălăgios o lume tihnită. O lume altfel, poate mai sănătoasă, mai înțeleaptă și mai aptă decât „normalul” din jur. O lume senină și caldă unde își găsesc locul ființe pe care majoritatea le consideră necăjite sau bătute de soartă, dar care, în realitate, știu să se bucure de viață și de fiecare clipă trăită alături de cei dragi. Ființe care nici măcar nu știu cum (ră)sună gălăgia. Ființe care pot comunica atât de minimalistic. Și, culmea, se pot…

  • Eseuri

    De ce oamenii (nu) te uită?

    Nu e un secret că oamenii sunt diferiți. Liniștiți, blânzi, mărinimoși, inocenți, săritori la nevoie, duri, neiertători, plini de ură, zbuciumați, indiferenți… Oamenii ascund în ei și iubire și dușmănie. Unii au mai multe suflete în ei, alții niciunul și doar puțini respiră și trăiesc cu unul singur. Unii sunt limpezi ca apa de izvor; alții, tot din apă, stau la pândă aidoma unei anaconde semi-adormite gata să atace ori de câte ori e vorba de propriile interese și orgolii. Oamenii, deși au memorie scurtă, nu uită nimic. Nimic din ceea ce le convine lor. Ei știu să-ți dea sfaturi cum să-ți trăiești viața. Ei te judecă și te etichetează…

  • Eseuri

    Frigul din noi

    Haina sufletească demult nu mai e la modă. În epoca falsității, când piețile abundă în straie luxoase, ne înzorzonăm corpurile, ne îmbrăcăm exteriorul și ne dezgolim interiorul. Uneori, o facem intenționat, altădată – fără să ne dăm seama. Cert e că trupul are prioritate. Ne mai pasă astăzi de suflet? Mai suntem vrednici de mantia bunătății și a onestității? Când avem atâtea magazine cu șube șic și blănuri naturale, capabile să camufleze orice defect uman. Mai încalțăm pantofi ce ne poartă prin arșiță, pe uscat, prin ploaie, prin frig, ger și viscol? Când banul ne aduce la ușă perchea de încălțăminte mult râvnită, cu tocuri stilate, care automat ne plasează…

  • Eseuri

    Evadare din sine

    Ți s-a întâmplat vreodată să te trezești într-o existență care nu e a ta? Să deschizi ochii și, imediat, să conștientizezi și să vezi lucruri pe care nu le-ai văzut zile, luni, ani… Să stai și să arunci priviri în trecut, apoi să te privești în oglindă, să mături un pic prin colțurile sufletului și să-ți dai seama că nu mai ești cel de cândva. Sau dimpotrivă să vrei să crezi că ești exact ca și atunci. Pentru că e greu să înțelegi cum ai putea ajunge mai puțin decât erai… Realizezi, o dată în plus, că ești făcut din fărimituri de suferințe, dezamăgiri și pierderi, din grame de iubire…

  • Eseuri

    Poteci de dor în luna lui Răpciune

    E toamnă… De când a poposit septembrie pentru prima dată am ieșit la o plimbare de seară. Aveam nevoie de un „ungher” mai retras pentru a mă depărta un pic de rutina zilnică asezonată cu griji pandemice ce ne-au pus față-n față cu o nouă normalitate. Am lăsat la o parte forfota zilei pentru a mă bucura de câteva momente cu mine, pentru a-mi trece prin sită gândurile și a-mi încărca nițel bateriile pentru un nou mâine. Începutul de toamnă are ceva special. E cald și totuși simți mirosul de răcoare. E atâta frumusețe în jur pe care privirea noastră rătăcită nu o vede decât atunci când ne lăsăm purtați…

  • Eseuri

    Revoltă interioară

    Trăim vremuri în care lucruri pe care ieri le considerai normale, le credeai stabile și dezirabile, astăzi își înfățișează un revers ce provoacă nedumerire și inspiră frică. Până nu demult, cultura, integritatea, vocația, profesionalismul și bunul simț erau, sau cel puțin păreau a fi, niște călăuze care te împiedicau să întorci spatele realității. Acum, în epoca habarnismului, a falșilor idoli și a post-culturii, întâietatea spectacolului și a frivolității a devenit regula numărul 1 care, pe de o parte, sacralizează prostia, iar pe de alta, face ca orice conștiință morală și intelectuală să adoarmă, orbită și anihilată dimpreună cu libertatea. Iar adormirea te ține încleștat și nu-ți mai dă voie nici…