-
Valsul unei frunze de toamnă
Miroase a toamnă caldă și încântătoare cu gust de primăvară, a frunze verzi, aurii, ruginii… Mă arunc în foșnetul lor și-mi odihnesc trupul, sufletul și mintea. Ascult cum frunzele verzi stau la taifas cu prietenele lor roșietice și galbene. Simt mângâierea lor pe obraji printre razele unui soare prea blând pentru noiembrie. Gânduri colorate și tăcere… Ce-ar fi dacă aș îmbrățișa una din frunzele care valsează, atingând țanțos ba un ram, ba o bancă, ba un om?! Poate chiar mi-aș face-o prieten(ă), iar ea m-ar învăța să admir frumosul și să visez așa cum obișnuiam în copilărie. Tot ea m-ar învăța să-mi măsor viața în ritmul mișcării și al zborului.…
-
De vorbă cu tine
Sunt momente în care simți nevoia să auzi doar liniștea, să fii doar tu cu tine pentru a face curat în gânduri, în doruri, în oameni… Să-ți pui pe cântar trecutul și prezentul, faptele, propriile defecte și greșeli. Să analizezi cu cine vei merge mai departe pe drumul vieții și cine merită să plece la groapa istoriei. Sunt momente în care ai nevoie să evadezi și să plângi. Să plângi fără a te gândi dacă cineva te vede, te judecă, te înțelege sau nu. Ai nevoie să fii singur pentru a fi sincer cu tine însuți, pentru a te regăsi, a-ți vindeca rănile, a (te) ierta, a o lua de…
-
Despre oameni și râuri
Oamenii sunt ca râurile. Apa în ele pare a fi una și aceeași, însă fiecare râu este ba îngust, ba lat, ba liniștit, ba agitat, ba curat, ba tulbure… Există râuri limpezi, cu apă cristalină și există râuri de nepăsare, cu un nivel înalt de poluare, la fel cum există oameni curați la suflet, sinceri și plini de viață și oameni toxici, gata să arunce venin ori de câte ori li se ivește ocazia. Există râuri repezi, zbuciumate și râuri line, așa cum și în viață întâlnim persoane expansive, grăbite, care acționează aidoma unui fulger, și persoane tăcute, taciturne, care se conduc în viață după principiul festina lente. Fiecare om…