-
De ce oamenii (nu) te uită?
Nu e un secret că oamenii sunt diferiÈ›i. LiniÈ™tiÈ›i, blânzi, mărinimoÈ™i, inocenÈ›i, săritori la nevoie, duri, neiertători, plini de ură, zbuciumaÈ›i, indiferenÈ›i… Oamenii ascund în ei È™i iubire È™i duÈ™mănie. Unii au mai multe suflete în ei, alÈ›ii niciunul È™i doar puÈ›ini respiră È™i trăiesc cu unul singur. Unii sunt limpezi ca apa de izvor; alÈ›ii, tot din apă, stau la pândă aidoma unei anaconde semi-adormite gata să atace ori de câte ori e vorba de propriile interese È™i orgolii. Oamenii, deÈ™i au memorie scurtă, nu uită nimic. Nimic din ceea ce le convine lor. Ei È™tiu să-È›i dea sfaturi cum să-È›i trăieÈ™ti viaÈ›a. Ei te judecă È™i te etichetează…
S-ar putea să-ți placă și
Lacrimile ploii
„Nu te cunosc, dar te urăsc”…
De ce doar de Crăciun devenim mai buni?
-
Poteci de dor în luna lui Răpciune
E toamnă… De când a poposit septembrie pentru prima dată am ieÈ™it la o plimbare de seară. Aveam nevoie de un „ungher” mai retras pentru a mă depărta un pic de rutina zilnică asezonată cu griji pandemice ce ne-au pus față-n față cu o nouă normalitate. Am lăsat la o parte forfota zilei pentru a mă bucura de câteva momente cu mine, pentru a-mi trece prin sită gândurile È™i a-mi încărca niÈ›el bateriile pentru un nou mâine. Începutul de toamnă are ceva special. E cald È™i totuÈ™i simÈ›i mirosul de răcoare. E atâta frumuseÈ›e în jur pe care privirea noastră rătăcită nu o vede decât atunci când ne lăsăm purtaÈ›i…
-
Istoria tristă a țării mele
Fost-a cândva un teritoriu ce-È™i ducea traiul liniÈ™tit la sânul Mamei sale, un modest colÈ›iÈ™or de rai, cu familii simple, inimoase È™i totodată bogate, cu oameni de o inteligență rară È™i de o bunătate deosebită, cu bătrânei care-È›i ieÈ™eau grijulii în cale, cu tineri respectuoÈ™i È™i copii veseli, cu cer senin È™i multă binecuvântare dumnezeiască. Bun pământ mai era È™i rodea de minune, în orice anotimp! Doamne, È™i cât de plăcuÈ›i erau stăpânii! Totul a fost bine È™i frumos până când dulăii venetici au început din nou să latre È™i să arunce flegme de venin în toÈ›i cei care care-È™i proslăveau istoria, limba È™i neamul. Necuratul a pătruns în toate…
-
Jurnalul unei zile pandemice
6.00. Sunt deja treaz, mă zvârcolesc de vreo 10 minute. Încerc să adorm din nou, dar nu-mi reuÈ™eÈ™te. Arunc privirea pe geam. Habar n-am câte grade or fi afară, dar se aude un strigăt de rece. Bate vântul, răsucindu-se supărat de parcă ar fi o ființă vie È™i È™i-ar exprima durerea. Deschid Facebook-ul să văd ce se mai întâmplă în lume È™i ce au mai postat prietenii. Primul lucru care îmi apare în feed este o È™tire publicată pe Cotidianul.md cu titlul COVID-19: Moldova, pe locul 2 la infectări în Europa în ultimele 24 de ore. Mai rău e doar în Belarus. Timpul nu doar a încremenit, ci pare suspendat.…
