vineri, octombrie 11

Etichetă: dor

Hagimus, un sat al dorului și al rezistenței
24aug. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Hagimus, un sat al dorului și al rezistenței

Acest text a fost publicat în revista NATURA, nr. 388 din august 2024 și pe site-ul https://www.natura.md. Există locuri binecuvântate de însuși Dumnezeu, locuri unde te întorci de fiecare dată cu mult drag pentru a-ți (re)găsi pacea interioară și pentru a te redescoperi ca om. Aceste locuri se numesc Acasă. Cât de dulce este acest cuvânt cu o încărcătură semantică deosebită. Acasă e acolo unde cineva te așteaptă, este locul unde te-ai născut și unde ai crescut, este pragul casei părintești și cărăruia copilăriei, din ce în ce mai puțin bătătorită, este orice adiere de vânt și orice foșnet de frunze ale copacilor din care bunica strângea cândva roada. Sunt zile în care vrei să fugi de Chișinăul mult prea agitat, să deconectezi telefonul mobil, să uiți că există internet și să evadezi...
Read More
De ce oamenii (nu) te uită?
1feb. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

De ce oamenii (nu) te uită?

Nu e un secret că oamenii sunt diferiți. Liniștiți, blânzi, mărinimoși, inocenți, săritori la nevoie, duri, neiertători, plini de ură, zbuciumați, indiferenți… Oamenii ascund în ei și iubire și dușmănie. Unii au mai multe suflete în ei, alții niciunul și doar puțini respiră și trăiesc cu unul singur. Unii sunt limpezi ca apa de izvor; alții, tot din apă, stau la pândă aidoma unei anaconde semi-adormite gata să atace ori de câte ori e vorba de propriile interese și orgolii. Oamenii, deși au memorie scurtă, nu uită nimic. Nimic din ceea ce le convine lor. Ei știu să-ți dea sfaturi cum să-ți trăiești viața. Ei te judecă și te etichetează în funcție de experiențele de care au avut parte, de (non-)valorile pe care le împărtășesc și de ceea ce vorbesc alții despre tine. Sunt ființe, inclus...
Read More
Poteci de dor în luna lui Răpciune
22sept. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Poteci de dor în luna lui Răpciune

E toamnă… De când a poposit septembrie pentru prima dată am ieșit la o plimbare de seară. Aveam nevoie de un „ungher” mai retras pentru a mă depărta un pic de rutina zilnică asezonată cu griji pandemice ce ne-au pus față-n față cu o nouă normalitate. Am lăsat la o parte forfota zilei pentru a mă bucura de câteva momente cu mine, pentru a-mi trece prin sită gândurile și a-mi încărca nițel bateriile pentru un nou mâine. Începutul de toamnă are ceva special. E cald și totuși simți mirosul de răcoare. E atâta frumusețe în jur pe care privirea noastră rătăcită nu o vede decât atunci când ne lăsăm purtați de boarea micilor plăceri ale vieții. Pașii mă duc lin spre cel mai gros copac care mă cheamă la taifas pentru a-mi oferi din energia lui terapeutică. Frunzele, cu verdele lor de răpciune...
Read More
Istoria tristă a țării mele
18iun. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Istoria tristă a țării mele

Fost-a cândva un teritoriu ce-și ducea traiul liniștit la sânul Mamei sale, un modest colțișor de rai, cu familii simple, inimoase și totodată bogate, cu oameni de o inteligență rară și de o bunătate deosebită, cu bătrânei care-ți ieșeau grijulii în cale, cu tineri respectuoși și copii veseli, cu cer senin și multă binecuvântare dumnezeiască. Bun pământ mai era și rodea de minune, în orice anotimp! Doamne, și cât de plăcuți erau stăpânii! Totul a fost bine și frumos până când dulăii venetici au început din nou să latre și să arunce flegme de venin în toți cei care care-și proslăveau istoria, limba și neamul. Necuratul a pătruns în toate mădularele acelui teritoriu și i-a sucit mințile pe vecie. De atunci, totul s-a risipit și pământul acela vrăjit n-a mai dat roade. Există și astăzi, da...
Read More
Jurnalul unei zile pandemice
29mai By Ghenadie Râbacov2 Comments
Eseuri

Jurnalul unei zile pandemice

6.00. Sunt deja treaz, mă zvârcolesc de vreo 10 minute. Încerc să adorm din nou, dar nu-mi reușește. Arunc privirea pe geam. Habar n-am câte grade or fi afară, dar se aude un strigăt de rece. Bate vântul, răsucindu-se supărat de parcă ar fi o ființă vie și și-ar exprima durerea. Deschid Facebook-ul să văd ce se mai întâmplă în lume și ce au mai postat prietenii. Primul lucru care îmi apare în feed este o știre publicată pe Cotidianul.md cu titlul COVID-19: Moldova, pe locul 2 la infectări în Europa în ultimele 24 de ore. Mai rău e doar în Belarus. Timpul nu doar a încremenit, ci pare suspendat. 7.00. În camera vecină sună alarma. S-a făcut ora ca mama să-și ia pastila de dimineață. Merg la ea să văd cum se simte, să bem ceaiul împreună și să mai vorbim. Afară e trist. Azi nu vom avea pa...
Read More
Iarba verde de Acasă
19mai By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Iarba verde de Acasă

Poposește vara și mă bucur din nou de atingerea ierbii pe picioarele desculțe și de mirosul de verde proaspăt. Verdele, botezat de Pedro Calderón de la Barca culoarea cea dintâi a lumii din care iese la iveală frumusețea, mă duce cu gândul la casa părintească și la sătucul în care mi-am petrecut cei mai minunați ani din viață. Verde era grădina, verde era poarta și gardul, verzi și albi erau salcâmii de pe drumul cișmelelor ce duce Acasă, verzi erau și multe dintre hainele bunicii. Mult verde este și azi, dar nu mai e ca altădată. E un verde cu mult dor, unul îmbibat cu multe emoții, așteptări, bucurii, regrete, tristeți… Orice „întâlnire” cu iarba e o retrăire a momentelor în care am clădit, filă cu filă, zi cu zi, o parte din mine. Privirea și sufletul se îndreaptă spre locurile copil...
Read More