Etichetă: copilărie

E noapte de iarnă. Acel moment când oamenii, de la mic la mare, se opresc din alergarea zbuciumată din timpul zilei. Stratul gros de întuneric acoperă fața încrețită a planetei, conferindu-i un calm plăcut, dar totuși zgomotos. Mașinile încă fug grăbite pe bulevarde. Străduțele, străjuite de copaci falnici, și casele înconjurate de garduri mult prea înalte, sunt mai triste. Și doar din când în când câte un suflet se încumetă să iasă la plimbare, bucurându-se de pustietate ca de un spectacol. Un spectacol ce ascunde nebunia cotidiană. La ceas târziu, rutina obositoare pare atât de departe și de uitată. E frig. În sfârșit zâna iarnă ne bucură cu ger. Nu pot să nu ies afară și să nu-mi încânt sufletul sub ninsorica care începe să cadă agale. Deși nu seamănă deloc cu ninsoarea de pe vremuri...