• Eseuri

    Frigul din noi

    Haina sufletească demult nu mai e la modă. În epoca falsității, când piețile abundă în straie luxoase, ne înzorzonăm corpurile, ne îmbrăcăm exteriorul și ne dezgolim interiorul. Uneori, o facem intenționat, altădată – fără să ne dăm seama. Cert e că trupul are prioritate. Ne mai pasă astăzi de suflet? Mai suntem vrednici de mantia bunătății și a onestității? Când avem atâtea magazine cu șube șic și blănuri naturale, capabile să camufleze orice defect uman. Mai încalțăm pantofi ce ne poartă prin arșiță, pe uscat, prin ploaie, prin frig, ger și viscol? Când banul ne aduce la ușă perchea de încălțăminte mult râvnită, cu tocuri stilate, care automat ne plasează…

  • Eseuri

    De ce doar de Crăciun devenim mai buni?

    De Crăciun devenim mai buni… E perioada în care cu toții îmbrăcăm haina smereniei și a creștinismului, suntem mai bisericoși și părem mai creștini. Împodobim bradul, aprindem luminile, ne luăm la întrecere după mese îmbelșugate, ne mai aducem aminte de cei dragi, primim și oferim cadouri, cântăm colinde, mai rostim și niște rugăciuni… De ce această bunătate, pe cât de sinceră în inimile unora pe atât de falsă în ale altora, este exteriorizată doar de Nașterea sau Învierea Domnului? De ce în restul anului, mulți, prea mulți, nu mai au în ei nici un strop de umanitate, compasiune, respect, toleranță, dragoste, recunoștință…? De ce după sărbători, odată cu despodobitul pomului,…

  • Atitudine

    „Sursa răului suntem chiar noi, oamenii!”

    Azi dimineață, un omuleț în scaun cu rotile, s-a tot zbuciumat să intre în transport. Nimeni dintre cei care stăteau în stație și în ușa troleibuzului nu i-a dat o mână de ajutor. Până la urmă, consideră toți, asta trebuie s-o facă șoferul. Șoferul a și făcut-o. Imediat ce protagonistul a intrat, toți s-au ferit de el, de parcă ar fi fost cea mai periculoasă persoană. Acum câțiva ani, am mers cu niște colegi să vizităm un prieten la Spitalul Oncologic din Chișinău. Atunci, la despărțire, m-am apropiat de el și l-am îmbrățișat urându-i multă sănătate. Când am ieșit, una dintre colege m-a întrebat: „Ghena, da cum așa ai putut…

  • Eseuri

    Despre oameni și râuri

    Oamenii sunt ca râurile. Apa în ele pare a fi una și aceeași, însă fiecare râu este ba îngust, ba lat, ba liniștit, ba agitat, ba curat, ba tulbure… Există râuri limpezi, cu apă cristalină și există râuri de nepăsare, cu un nivel înalt de poluare, la fel cum există oameni curați la suflet, sinceri și plini de viață și oameni toxici, gata să arunce venin ori de câte ori li se ivește ocazia. Există râuri repezi, zbuciumate și râuri line, așa cum și în viață întâlnim persoane expansive, grăbite, care acționează aidoma unui fulger, și persoane tăcute, taciturne, care se conduc în viață după principiul festina lente. Fiecare om…