Strigăt de dor al unui suflet românesc: Cine nu învață din istorie, riscă să o repete

De facto, Republica Moldova nu mai există ca stat, a colapsat, fără șanse de reînviere, fiindcă de la proclamarea „independenței” sale nu a avut niciun Conducător, a avut doar stăpâni, interni și externi, mai bine zis niște cozi de topor, jigodii, care au călcat în picioare tot ce e românesc.

Nu sunt șovin și nici rusofob, sunt pur și simplu ROMÂN, dar m-am săturat până-n măduva oaselor de neobrăzarea și tupeismul opulent și extravagant al rusofonilor din RM. M-am săturat să aud zilnic în stânga și în dreapta: „А? Что? Я не понимаю! А по русски можно? Не можете нормально объяснить?” M-am săturat de inscripții peste tot în 2 limbi, de posturi de televiziune rusești și de unele posturi stataliste moldovenești (fiindcă românești nu pot fi numite), care au drept scop înșelarea opiniei publice, prin discursuri bombastice anti-românești, putiniste, dodoniste, usatiste, nastasiste ș.a. (lista ar fi cam lungă). M-am săturat de slujbe și liturghii în care se citește și se cântă și românește și rusește (bănuiesc că pentru a fi mai „aproape” de Dumnezeu). M-am săturat de filme dublate în limba rusă și subtitrate în română (probabil prin Google Translate), de parcă românii ar reprezenta minoritatea și nu invers. M-am săturat de publicitate și anunțuri în limba rusă în transport, la gară, aeroport ca să înțeleagă TOȚI! De ce românofonii nu îndrăznesc să spună: „Poftim? Vorbiți românește? Nu înțeleg rusește!”?

Mă sufoc!!! Vreau să mă simt acasă, în țara mea România!

De ce de la 1990 încoace, în RM nu s-a dus politica de naturalizare a rușilor aduși pe acest pământ românesc în perioada sovietică? Nu este secret că cei mai mulți ruși din afara granițelor naționale trăiesc în fostele republici sovietice. Cel mai bun culcuș se pare că a fost RM, țara care i-a acceptat pe toți, le-a oferit casă și masă, locuri de muncă, cetățenie în baza nu știu cărei legislații etc. Cum Letonia și Estonia le-a putut oferi rușilor opțiunea SĂ CEARĂ naturalizarea și cetățenia țărilor de domiciliu, ceea ce presupune susținerea unui test serios de cunoaștere a limbii oficiale, a istoriei și obiceiurilor naționale locale?! Problema limbii este una extrem de sensibilă, mai ales în Letonia, unde etnicii ruși au protestat împotriva dorinței autorităților de a-i forța să accepte învățământul exclusiv în limba letonă. Maică-mea a vizitat Riga acum 24 și de ani, și pe atunci, dacă te adresai în limba rusă nimeni nu-ți răspundea, de parcă a fi întrebat într-o limbă moartă. Oriunde ai fi fost, în transport, spital sau magazin, ți se adresa întrebarea: „Dvs. sunteți din Letonia sau vizitator al țării noastre?” Doar în cazul în care se adeverea că au de-a face cu un străin, se trecea la limba rusă. În Estonia au fost naturalizați sute de mii de cetățeni, în mare parte de etnie rusă. Mulți dintre aceștia nu au primit cetățenie, din simplul motiv că au picat testul de limbă și nu cunoșteau istoria țării.

Cine în RM ar fi făcut așa ceva? Nimeni, fiindcă moldovenii nu sunt iubitori de carte, însă istoria cu care le-au spălat creierii în tipul URSS le-a rămas tipărită în minte. Din păcate, în anii 90 ai secolului trecut a fost ratată șansa de unire. Dacă unirea s-ar fi produs, astăzi lucrurile ar fi stat altfel. Dezolant, teribil, strigător la cer! Nu s-a făcut aproape nimic în materie de românizare a spațiului cultural, cu excepția constituționalizării Declarației de independență, prin s-a făcut dreptate limbii române din Basarabia, grație contribuției incomensurabile a Doamnei Ana Guțu.

Se pare că mintea cea de pe urmă a moldoveanului, dacă nu va trece de urgență printr-un proces de metamorfoză unionistă, pro-românească, va antrena „răzbunarea istoriei”. Nicolae Iorga spunea că „Istoria se răzbună, repetându-se!” Prin urmare, cine nu învață din istorie, riscă să o repete. De ce ai noștri repetă această istorie la nesfârșit și degeaba?!

 

Știu că unii din cei care vor citi aceste rânduri, mă vor învinui de naționalism. Vreau să reamintesc, că a fi naționalist nu este o crimă, ci o chestiune de normalitate, înseamnă a-ți iubi neamul și comunitatea în care trăiești. Nu-i condamn pe vorbitorii de rusă că țin mai mult la limba, cultura și neamul lor (e și firesc să fie așa), nu pot înțelege însă obrăznicia și pretenția absolut absurdă a acestora de a ne cere să tolerăm naționalismul lor pe teritoriul țării noastre, în detrimentul națiunii românești.

Trebuie să avem o cultură a diversității, să-i acceptăm și să-i respectăm pe toți minoritarii, indiferent de confesiune, rasă, religie, sex. O singură întrebare apare: oare același lucru nu este valabil și pentru minorități, care, la rândul lor, trebuie să respecte limba, istoria și cultura majorității?

Le mai amintesc tuturor care îmi vor aduce critici că însuși Karl Heinrich Marx, idolul sovieticilor, a zis următoarele: «Не знать языка страны проживания может гость, идиот или оккупант, насаждающий свой язык».
Să-mi fie iertată concluzia, poate cam dură, dar nu-mi rămâne decât să constat că trăim într-un mediu de idioți și ocupanți, fiindcă oaspeți avem mai puțini și ăștia de multe ori pot spune cel puțin „Bună ziua” și „mulțumesc”!

 

În încheiere, voi face referință la Nicolae Bălcescu, fondatorul naționalismului românesc, care ne-a lăsat o lege scrisă: Naţiunea este mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se recapătă; dar Naţiunea odată distrusă, este definitiv dispărută“.

Să ne prezervăm Națiunea românească prin Unirea cu Țara! O altă alternativă nu există!

You may also like...