Astăzi am auzit următorul comentariu la adresa cadrelor didactice: „Acum e bine să fii profesor, primești un salariu destul de bun, nu faci mare lucru, că nu lucrezi cu sapa-n mână, și ești liniștit”.
Da, e bine să fii profesor și e mai plăcut să ai cartea ca unealtă de lucru. Da, azi un profesor poate să aibă un salariu bun. Dar pentru asta, acel profesor fie muncește pentru o normă și jumătate sau aproape două, fie cumulează mai multe funcții în cadrul aceleiași instituții, fie are un al doilea serviciu în orele după-amiezii.
Pentru acel salariu, pe care societatea îl consideră „destul de bun”, un cadru didactic, în loc de sapă, lucrează cu suflete și caractere pentru ca copiii acestei țărișoricuțe să aibă un viitor mai bun, în care să-și pună în funcțiune forța minții.
Pentru acel salariu, unii profesori predau câte 2-3 discipline la diferite trepte de școlarizare și la clase cu peste 30 de elevi, își jertfesc nopțile pentru a crea conținuturi și a verifica produse ale elevilor, participă la formări profesionale pentru a fi competitivi și în pas cu inovația pedagogică, publică în reviste de specialitate, sunt autori de manuale și curriculum, fac parte din varii jurii și comisii de evaluare, organizează diverse activități extracuriculare pentru a fi considerați (suficient) de performanți, trec periodic prin proceduri de titularizare, sunt supuși, zilnic, interminabilelor urgențe dictate de birocrație și digicrație și sunt puși în situație să demonstreze TUTUROR că sunt buni și că-și merită locul în sălile de curs.
Pentru acel salariu, un profesor are prea puțin timp pentru propriii copii și, deseori, devine părintele multora dintre elevi.
Pentru acel salariu, un profesor trebuie să fie în același timp dascăl, diriginte, psiholog, consilier, actor, regizor, clovn, jandarm ș.a.
Și, ca să fie clar: un profesor este plătit DOAR pentru orele academice + gradul didactic și experiența de muncă. Iar ca bonus este blamat și învinuit de toate relele: eșecul elevului, abandonul școlar, corupția (pe care de multe ori părinții o încurajează!), etc.
În aceste condiții, Excelenței Sale Dascălul i se cere să fie Model. Pentru că noblesse oblige.
Într-un mediu social în care se gândește atât de îngust despre școală și profesori, oare ce instrument oferă o viață mai liniștită (și chiar mai bogată!): sapa sau cartea?