Reflecții post-electorale: Nostra culpa finita est

„Nimeni nu se poate întoarce în trecut pentru a schimba începutul, dar oricine poate începe de astăzi să schimbe finalul.” Această aserțiune a lui Mary Robinson, prima femeie din lume aleasă președinte în mod democratic, se încadrează perfect în zâzania post-electorală a Chișinăului: învinuiri, supărări, apostrofări, altercații și comentarii pipărate. Cam cu asta respiră capitala RM și rețelele de socializare după anunțarea rezultatelor votării din 20 mai.

Aruncăm cu pietre unii în alții, ne acuzăm de toate păcatele și ne adresăm „complimente” de tot genul, dar uităm de un singur lucru: Orice națiune își are conducătorii pe care îi merită! Ce să mai zicem în cazul unor specii aparte, mereu confuzi din punct de vedere identitar, certați cu istoria, împrăștiați și plini de sine?!

Vina este a babelor și moșnegilor, după cum se exprimă sarcastic unii. Toți acești vârstnici nu sunt decât niște victime ale fostului și actualului regim de guvernare, care au fost crescuți și educați cu idei fixe, cu frică și înstrăinare de neam. Cu toate acestea, mulți dintre ei sunt eroii care au demonstrat curaj și determinare și au fost pe baricade in anii ‘90 luptând pentru limba română, alfabet latin și reîntregirea Țării. Oricare a fost opțiunea acestora în 20 mai și indiferent cui au acordat votul de încredere, cel puțin nu au manifestat indiferență și și-au exercitat dreptul constituțional. Pensionarii, așa cum sunt ei, au cel mai puternic sentiment de responsabilitate în materie de voting.

Vina este a tinerilor, zic alții. Cei cu vârsta cuprinsă între 18-25 de ani sunt apatici, evazioniști, dependenți de Internet, nu au contactul cu societatea „reală” și nu votează. Pasivismul și non-implicarea tineretului în viața socială este un fenomen propriu nu doar spațiului românesc. Nu agreez absenteismul tinerilor, mai ales al celor care în ziua alegerilor găsesc „taman timpul pentru bronzat”. Totodată, ultraobosiți de promisiuni fade și de veșnica așteptare a unei vieți mai bune, mulți aleg să plece în altă țară. Dacă acum câțiva ani, spuneau adio imediat după studiile universitare, acum abandonează cuibul părintesc odată cu obținerea bacalaureatului, sau chiar mai devreme. Republica Moldova este s(t)atul care te alungă de acasă, s(t)atul care te urăște și în care nu există loc pentru intelectuali și oameni de creație. Ura naște ură. Mă număr și eu printre cei „alungați” și o spun din propria experiență.

Absenteismul și indiferența cetățenilor de toate vârstele se explică prin incultură politică, iresponsabilitate civică, lipsă de discernământ și vizionarism, pe de o parte, și neîncredere în partidele politice sau nedorința de a vota de dragul participării și civismului, pe de altă parte. Repet, nu sunt părtașul unei asemenea poziții, dar nici nu acuz pe nimeni. Totul are o explicație.

Politicienii sunt sursa tuturor relelor – aceasta pare a fi părerea cea mai răspândită. Ei ne dezbină, ei își apără interesele meschine, ne măgulesc urechile cu declarații anoste, nu și cu fapte concrete. Mult sunt cei care acuză unioniștii, că nu s-au mobilizat, că s-au mâncat între ei în campania electorală etc. etc. Adevărat, au politicienii păcatele lor şi destul de multe. Există şi excepții, dar puține. Ar fi incorect să afirmăm că în politică nu este loc pentru integritate și onestitate. Totuși, responsabilitatea revine alegătorului. Jemanfișismul cras și neiubirea de Neam ucid şi dezbină, iar hoții și criminalii ajung să guverneze, fiindcă nouă ne place să fim mințiți, dominați și jăcmăniți. Dacă nu ne-ar plăcea aceste lucruri, nu le-am tolera! Preferăm să întoarcem spatele scenei politice decât să luptăm! Preferăm să fim străini la noi acasă decât să punem umărul la Unire, din teamă și predilecția genetică pentru masochism mintal. În opinia noastră, „votul nostru nu schimbă nimic, demult e hotărât totul”!

Cum interpretez eu, un simplu român, un unionist naiv și romantic, rezultatele alegerilor pentru fotoliul de primar al Chișinăului?

• De ce Ivan Ceban pe locul 1? Fiindcă au mers la vot mai cu seamă cei pe care i-a format Партия și, dacă Партия сказала, atunci nici nu se discută. Și o a doua explicație, deși dură dar adevărată: moldovenilor, inclusiv celor cu pașapoarte românești în buzunare, le place să fie oițe cuminte „păstorite” de un cioban.
• De ce Andrei Năstase pe locul 2? Fiindcă așa e mentalitatea de turmă: votăm pe cel care, potrivit sondajelor manipulatoare, are șanse mai mari. Altfel, pierdem capitala. A mai fost susținut de Maia Sandu, pe care unii o idolatrizau când era în fruntea Ministerului Educației, dar care a dezamăgit multă lume. L-au votat și mulți unioniști, pentru că iar au gândit strâmb: nu votez cu sufletul, ci cu mintea.
• De ce Silvia Radu pe locul 3? Pentru ea au votat morții și câțiva vii, rătăciți prin buletinele de vot dispărute în timpul transportării acestora la secțiile de votare. Cred că nici PD-iștii nu o mai vor la primărie, așa că femeia și-a luat bradul și covorul din flori și a plecat. Eram să uit ceva: votul contra cost!
• De ce Constantin Codreanu pe locul 4? Fiindcă PL și PNL nu mai sunt credibile în fața alegătorului. Votul pentru Codreanu e votul celor care nu se mai lasă manipulați și îmbătați cu apă chioară. E votul celor care simt, respiră și gândesc românește. Cele 5% reprezintă o mare victorie pentru un partid nou care abia s-a lansat pe eșichierul politic. Nu te poți aștepta la totul din prima, la fel cum nu poți citi fiind analfabet. Nu e nici într-un caz un procent mic, cum declară invidioșii, ci este o victorie împotriva celor care au scuipat în idealul Unirii și chiar o victorie împotriva lui Ceban, Radu și alte lichele politice. PUN este unicul partid unionist cu toate șansele de a accede în viitorul parlament. Timpul va confirma acest lucru. Se aduc replici usturătoare și la adresa acestui partid, deși Codreanu nu a atacat pe nimeni și nu a participat la jocurile murdare din campanie. Așa suntem noi, în veșnica căutare de păduchi… ba nu ne place liderul de partid, ba cineva nu știu când, prin copilărie, o fi scris o poezie sau o fi strâns mâna cuiva pe care noi nu-l suportăm. Nici eu nu îi simpatizez pe toți membrii unui partid. E ceva firesc, dar asta nu înseamnă că avem dreptul de a împroșca cu noroi în întreaga echipă.

Ceilalți candidați, după mine, nu merită nici cea mai mică atenție!

Nu a câștigat un unionist pentru că mai e nevoie de timp ca cetățenii, pe lângă liberate, care echivalează în viziunea lor cu libertinism total, să își asume și niște responsabilități, să gândească limpede și să nu se mai lase spălați pe creieri.
Republica Moldova e depopulată, au rămas bătrânii, bolnavii, alcoolicii, câțiva tineri care dormitează și își odihnesc zilnic burta la soare și un grup mic de intelectuali integri care nu-și găsesc locul într-o societate defectă și găunoasă.

Totuși, cine se face vinovat de cele întâmplate? Toți!

• Cetățenii, pentru că nu sunt sinceri cu ei înșiși, pentru că acceptă rolul de sclav și subpapucar în schimbul unui loc la călduț, fără prea mari griji.
• Politicienii, îmbrăcați în măști multicolore, pentru că sunt falși, ipocriți, cinici și încurajează batjocura necontenită adusă Țării, Neamului, Limbii și fiecărui locuitor în parte.
• Jurnaliștii, care se vând ştim noi cum şi cui şi spală pe creiere electoratul!
• ONG-iștii, strângători de fonduri pe seama sincerității românilor cu bun simț, care în timpul campaniei electorale au tot împrăștiat venin, încercând să discrediteze imaginea unor partide unioniste. Parcă-i văd pe unii în toamnă lideri de partiduțe.

Acum apare gașca care ne îndeamnă să nu ieșim la vot în turul II. Să fie un semn clar că absenteismul convine cuiva? Nu sunt și niciodată nu am fost simpatizantul lui Andrei Năstase. Aș avea multe de spus, dar nu e cazul. Nu văd în el sinceritate. Privirea și vocea îl trădează. Cu toate acestea, iarăși vom reveni la legendarul „răul cel mai mic” al moldovenilor. Vom vota nu atât pentru Năstase cât împotriva candidatului lui Dodon. Nu există soluție alternativă. Nimic nu poate fi mai grav decât Chișinăul îmbrăcat în straiele ciumei roșii!
Pentru că am ales să acționăm așa cum vor unii, pentru că ne delectăm făcând parte din majoritate, pentru că nu votăm cu sufletul, acum strângem roadele. Nu vom putea schimba ceea la ce refuzăm să ne opunem. Să nu mai scâncim, să încetăm a ne mai plânge de milă și a învinui pe altcineva pentru problemele pe care le avem! Învinuind pe altcineva pentru tot ce ni se întâmplă, refuzăm orice responsabilitate și dăm altcuiva puterea asupra acestui aspect al vieții noastre.

Nostra culpa finita est!

Nu putem schimba începutul, dar putem schimba finalul!