De la naștere ne este sortit să ne aventurăm în raliul vieții pentru a trăi liber și luminos, pe o planetă bogată ce ne întreține pe toți, așa cum a hărăzit Atotfăcătorul. Cu regret, nu de fiecare dată avem norocul de a ne alege singuri automobilul cu care pornim în acest raliu deloc ușor, iar drumurile, de cele mai multe ori, sunt șerpuite și întortocheate, cu tuneluri, pietriș și băltoace, care ne pot face să pierdem calea dreaptă.
Moștenitori ai unei mentalități (neo)sovietice, suntem o generație care nu trăiește. Suntem setoși și flămânzi de frumos, de libertate și de adevăr. Încercăm să supraviețuim într-o societate în care înmormântarea contează mai mult decât mortul, nunta contează mai mult decât iubirea, iar fizicul valorează mai mult decât sufletul și inteligența. Acestea sunt vremurile caselor frumoase, dar a familiilor destrămate, profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale, vitrinelor pompoase dar frivole, cantității, dar nu și a calității. Ne zbatem în cultura ambalajului care disprețuiește conținutul. Majoritatea alegem drumul pierzaniei. Ne vindem unii pe alții și suntem plini de răutate și ură. Recurgem la orice nelegiuire și păcat doar pentru a ne vedea poftele satisfăcute. Nici legătura de sânge nu mai contează. Suntem actorii unor vremuri câinești, când sângele a ajuns a se face apă, când toate sunt întoarse pe dos, când banii rezolvă absolut totul, cât ai clipi din ochi, când pupîncurismul este la modă, iar non-valorile sunt prețuite și luate ca modele, când oamenii sunt animale, iar decăderea lor e normă.
În vâltoarea acestor timpuri tulburi este din ce în ce mai greu să ne păstrăm integritatea și din ce în ce mai ușor să ne pierdem fără a ne mai putea regăsi. Totuși este posibil, dacă în raliul vieții ne înarmăm cu răbdare, iubire, înțelepciune, credință, tărie și curaj și ne debarasăm de frică și oamenii falși. Important e să ne trezim la timp, să încetăm a fi somnambuli și simpli spectatori, să devenim autorii principali ai celei mai importante Opere. Suntem protagoniștii propriei vieți. Poate vom pierde mulți „prieteni”, dar ne vom întări sufletele, familiile și casele. Să nu ne întristăm, căci vor dispărea doar lucrurile toxice. Ce este adevărat și sfânt nu piere și niciodată nu va pieri.
Așadar să facem o retrospectivă a drumurilor bătătorite de până acum, să privim în viitor, să alegem indicatoarele corecte, să facem un restart pentru a ne asigura echilibrul spiritual și un trai după legile demnității umane. Să luăm volanul în propriile mâini, fără a imita pe alții! Să părăsim turma – acesta e singurul ingredient care va ține vii și integri!