Puterea cuvintelor

„Omul care nu citește nu este cu nimic mai presus decât cel care nu știe să citească.”
Zig Ziglar, autor american de cărți de literatură motivațională

La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Astăzi suntem bombardați și influențați mai mult de imagini decât de cuvinte. Am devenit ignoranți, opaci, superficiali, nepăsători, falși și chiar animalici. Nu ne place să citim și nici nu știm a ne informa corect. Neiubirea de carte proprie moldovenilor a generat neiubirea de sine și a dus la uitarea de neam românesc, de limbă română, de istorie. Cel mai bine ne-a definit Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încât, atunci când vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură…“

Deși e trist și greu de acceptat, este o realitate ce nu poate fi contestată. Adevărat că am evoluat un pic și am găsit pe cine și pe ce să dăm vina: blamăm guvernanții corupți pe care tot noi i-am adus la putere; blamăm calculatorul și internetul, pe care ar trebui să le utilizăm nu pentru a ucide timpul, dar ca cea mai vastă și completă enciclopedie a lumii; punem acest fapt pe seama lipsei de timp, pe stresul continuu, pe rutina zilnică, pe lipsa banilor, etc. Tare ne mai place să ne victimizăm. Oricine și orice se face vinovat de ignoranța și indiferența noastră, numai nu noi înșine.

De ce nu am trata momentele negre ale vieții cu cărți și cuvinte? Lectura reprezintă o cură spirituală, un dialog cu sine, un exercițiu excelent de îmbunătățire a abilităților mintale. Lectura ne face mai buni și mai puternici. Lectura ne aduce izbândă și curaj. Lectura ne scapă de teamă, de indiferență și de confuzia identitară. Dorința de a sta la taifas cu cartea și a te îmbogăți cu noi cuvinte vine din interior, din ambiția și necesitatea de a fi informat pentru a putea învinge într-o societată bolnăvicioasă, plină de răutate și perfidie. Nimic nu se compară cu puterea cuvintelor pe care le conține o carte. Tehnologiile avansate de astăzi ne pune la dispoziție totul, inclusiv Măria Sa Cartea. Avem acces non-stop la varii surse de informare, la un click distanță. Cu toate acestea, ne lamentăm că ni se ascunde adevărul, că nu avem timp de lectură din pricina multor necazuri cu care ne confruntăm în fiecare zi.

Își mai amintește cineva de explozia informațională din anii ‘90 ai secolului trecut, care s-a produs imediat după prăbușirea Uniunii Sovietice? Dacă nu, vă zic eu, tânărul care a trecut prin acele momente de dorință nebună de a citi literatură adevărată, așteptând zile și chiar săptămâni pentru ca unii colegi să termine de citit și să-mi transmită cartea pe care o „înghițeam” într-o noapte. Cărțile românești se găseau într-un singur exemplar pentru o școală întreagă sau chiar pentru o localitate. Cred că astăzi pare o nebunie când mărturisesc cuiva că eram cu adevărat fericit când parcurgeam cuvânt cu cuvânt paginile cărților preferate. Uitam și de joaca în curtea casei și de hârjoneala cu semenii. Dialogul, prietenia cu personajele romanelor și recitarea versurilor din minunata poezie românească reprezentau Facebook-ul meu de astăzi. Vă amintesc că erau momente de crisă. Altfel de criză, nu cea prin care trecem în prezent. O carte românească bună îmi oferea un subiect de discuție cu prietenii și colegii de școală și mă făcea să uit de frig, de întreruperile programate ale energiei electrice în orele de seară, de cozile infernale de la alimentară, de conflictul armat de pe Nistru al cărui martor ocular am fost, de frica mamei care le cultiva micuților de la grădiniță din Tighina dragostea față de limba română și alfabetul latin, de multe altele. Astăzi, Cartea este pe masa fiecăruia, iar dorința moldoveanului de a o deschide este o adevărată tortură. Dacă pentru occidentali lectura constituie colacul de salvare, pentru moldoveni acest deliciu este un calvar.

Suntem certați cu cartea… Suntem puțin informați, de aia comitem prea multe greșeli și nu suntem precauți, de aia cădem repede în capcana otrăvitoare a minciunii și prostiei, iar fiecare călcat pe greblă îl transformăm în dovadă a „omeniei” și „demnității”. Mergem chiar până în momentul de a-l face pe Dumnezeu complice al indolenței noastre.

Cartea este calea de acces la cuvinte, binecuvântarea care vine direct de Sus, de la Cel ce a creat Cerul și Pământul.

Cred în puterea cuvintelor. Cu ajutorul lor, omul și societatea în ansamblu creează și distruge. Cuvântul este cea mai puternică armă pentru deținerea căreia nu avem nevoie de permisiune. Prin cuvânt ne naștem, trăim, murim, reînviem. Prin cuvânt facem din cel mai frumos vis realitate și tot prin el distrugem tot ce există în jurul nostru. Cuvântul ne deschide ușa raiului, dar și pe cea a infernului. Cuvântul este divin, însă folosirea greșită a acestuia poate deveni magie neagră și chiar aduce vremuri apocaliptice. Cuvâtul vorbit sau scris este atât de puternic încât poate schimba o viaţă, marca destinul a milioane de oameni și chiar poate nimici fără să lase urme, nu doar ființe umane, ci orice.

Cuvântul este cel mai preţios dar pe care îl are umanitatea, dar noi, din păcate, îl utilizăm adesea împotriva noastră. „Împotriva noastră” nu înseamnă a spune lucruri care nu plac altora și pe care ei nu vor să le accepte ca atare sau să le recunoască, nu înseamnă a scoate la iveală adevăruri. „Împotriva noastră” înseamnă a rosti vorbe dulci, dar false; vorbe plăcute la auz, dar distrugătoare; cuvinte ce mângâie privirea dar lovesc mișelește din spate.

Oamenii care citesc au un nivel ridicat de spiritualitate și sunt foarte rezistenți la ură, blesteme, amenințări, bârfe și la undele mintale ale răufăcătorilor.

Oricine crede în puterea cuvintelor poate schimba societatea în care trăim. Problema e că mulți aleg calea negativismului și cea a distrugerii, folosind cuvintele haotic, într-aiurea, cuvinte împrumutate, furate, alterate, trucate. Cuvintele au putere doar dacă îți apațin și doar dacă sunt sincere, altminteri îți ruineasă sufletul și trupul, devenind otravă pură pentru cei din jur.

Cred în puterea cuvintelor și în puterea Cărții. Cuvântul m-a învățat să iubesc și tot el m-a învățat să mă apăr, să dau o replică și să atac atunci când sunt atacat pe nedrept.

Apelul meu pentru tinerii de astăzi și generațiile care vin este un apel la lectură. Să iubim Cartea, pentru că numai așa vom putea crește copii mai buni într-o lume negativă, numai așa vom putea gândi optimist într-un mediu plin de teroare și numai așa vom reuși să ne ridicăm la nivelul societăților civilizate. Schimbarea pe toate dimensiunile nu se poate produce decât prin educație și cultură, iar sursa acestora este Cartea.

Așadar să sărim cu îndrăzneală în oceanul cunoașterii! Să nu avem frică de cuvinte, avem nevoie de ele, ne lipsesc, iar dușmanii profită din plin de acest lucru. Lor la fel le este frică, dar au bani. Să ne înnecăm în lectură fără a apela la salvatori, căci salvarea va veni prin puterea uriașă a Cuvintelor.