Un intelectual autentic și integru nu va accepta niciodată retorica găunoasă a „omagiilor” obligatorii în adresa conducătorilor „iubiți”, nici nu se va prostitua (să-mi fie iertată exprimarea!) în spectacole de laudă ale nulităților, indiferent de asprimea contextului și oricare ar fi riscurile. Un intelectual adevărat va contribui la conservarea valorilor, la instaurarea corectitudinii și performanței și nu va intra în imperiul mediocrității.
În cazul intelectualilor, problema integrității se pune mai acut, dat fiind rolul lor în influențarea deciziilor.
Pascal Boniface, geopolitolog francez, fondator și director al Institutului de Relații Internaționale și Strategice (IRIS) de la Paris, distinge două categorii de intelectuali: integri și falsificatori. Aceștia din urmă sunt niște pseudointelectuali.
Intelectualii integri iau poziție din convingere, nu din interes. Ei nu sunt prizonierii unui clan, ai unui trib. Ei rezistă presiunilor. Ei nu au teamă. Ei nu plătesc pentru notorietatea lor, nu fac ceva la schimb cu recompense morale sau materiale. Ei nu ezită să meargă contra curentelor dominante, dacă aceasta le pare corespunzător ideii ce li se pare justă. Ei au angajamente, dar acestea nu sunt rezultatul avantajelor sau al solidarității clanice, sociale, religioase sau etnice. Ei nu calculează înainte de a lua poziție dacă ceea ce vor exprima place sau nu, dacă le va spori sau nu popularitatea sau contul în bancă. Ei se întreabă invers, dacă este just sau nu și nu pot recurge la minciună, căci dorința lor de ceva universal ar fi afectată.
Intelectualii falsificatori au calcule. Pentru ei, câștigul este unitatea de măsură a acțiunilor. Ei se servesc de cauze larg validate de media pentru avantajul lor personal. Ei suflă în sensul curentelor dominante făcând poza de curajoși rezistenți. Ei se lasă purtați de curent în vreme ce afirmă că merg împotriva acestuia. Prin mijloace oratorice ipocrite, ei contribuie la a menține injustițiile estompând gândirea sănătoasă și calea spre progres.
Ambele categorii populează viața democrațiilor de azi. Totuși falsificatorii dețin podiumul și alimentează prostia și superficialitatea. Mai ales că e lucru cel mai ușor de realizat, luând în considerație faptul că mase nemanipulabile sunt greu de găsit acum, în era digitală.
Prostocrația este greu de extirpat, e ca o plantă toxică, cu tulpini vii și rezistente, care se înmulțește cu viteză cosmică.