Motivația elevului pentru învățare va fi întotdeauna, din punctul meu de vedere, condiționată de cât de mult îi place profesorul și apoi disciplina predată de către acesta. De regulă, simpatia pentru un Dascăl se transformă în pasiune pentru materia școlară. Reciprocul nu este neapărat valabil: pasiunea pentru o materie nu garantează cadrului didactic capitalul simbolic necesar.
În timp ce prestația unora naște pasiuni, atitudinea altora le distruge.
Recunosc că am avut mare noroc de profesori. Atât în școala din sat, cât și la universitate. Și le sunt recunoscător pentru tot. Unii sunt și astăzi modele pe care le urmez. Cu toate acestea, pe parcursul carierei mele pedagogice, am fost profund marcat de câteva situații despre care nu am vorbit niciodată:
- Chiar în prima zi de muncă la catedră, una dintre fostele profesoare, ca și cum colegă deja, m-a întâmpinat cu mesajul: „Îți trebuia ție pedagogia как зайцу стоп сигнал”.
- Tot la început de carieră, o altă fostă profesoară a asistat la una dintre lecțiile mele de franceză și la final a întocmit un proces-verbal de analiză, adresându-mi două întrebări: 1) Cum ați putut să răspundeți la întrebarea studenților prin „Nu știu! Mă voi documenta și data viitoare vă spun”? și 2) Cum un student a putut ieri să fie evaluat cu nota 6, iar azi cu nota 10? Răspunsurile mele atunci au fost: 1) – Dvs. cunoașteți răspunsul la întrebarea pusă de studenți? – Nu, e cam complicată. Nu poți cunoaște totul, dar sunteți profesor și trebuie să lăsați o impresie bună. – Vedeți, ați și răspuns la întrebare. Nu cred că aș fi „crescut” în ochii tinerilor oferindu-le un răspuns greșit. 2) Simplu, pentru că ieri s-a pregătit de nota 6, iar azi de nota 10 și mi se pare corect așa.
- O altă remarcă a unui coleg care a asistat la o altă lecție a fost: „Trebuia să vă duceți în sală cu un set de cărți să vadă studenții că sunteți pregătit”.
- Ziua în care mi s-a făcut aluzie că aș putea avea probleme și chiar aș putea fi concediat pentru simplul fapt că am refuzat să mai fac munca cuiva și puținele cazuri (cel puțin cunoscute de mine) în care s-au inventat minciuni și s-a încercat „turnatul mai sus”.
- Momentul în care am fost presat să „umflu” nota unui elev și nu am acceptat, pentru corectitudine și din respect pentru ceilalți copii.
- Ziua în care am luat o clasă de elevi etichetată drept „clasă de proști” și, mai ales ziua în care le-am spus la revedere pentru a pleca în altă parte. În acea zi, jumătate dintre acei „proști” au plâns.
Aceste întâmplări m-au transformat și m-au făcut să fiu ALTFEL. Nu știu dacă cea mai bună versiune a mea. Cu siguranță, încă nu! Dar am zis că NICIODATĂ:
- Nu voi descuraja noii colegi veniți în echipă. Dimpotrivă, voi încerca să le ofer sprijinul necesar.
- Nu voi permite ca cineva să-mi facă munca și nici nu voi abuza de bunăvoința colegilor, oricare ar fi funcția pe care o dețin.
- Nu îmi voi manifesta superioritate și nici nu mă voi considera atotștiutor în fața elevilor. Ori de câte ori nu voi cunoaște răspunsul la o întrebare, le voi spune: „Nu știu. Haideți să căutăm împreună. Dacă găsiți primii, îmi spuneți și mie”. Iar dacă voi greși, voi recunoaște și le voi zice: „Ați avut dreptate!” Pentru că acolo unde elevii nu pun întrebări nu există educație.
- Nu voi merge în sală cu mormane de cărți și caiete doar pentru decor. Elevul, oricare ar fi nivelul lui de pregătire, își dă bine seama cine stă în fața lui.
- Nu voi acorda note pentru ochi frumoși. Nici pentru faptul că X sau Y e al lui cutărică.
- Nu voi face parte din găinării în care intrigile și ranchiuna sunt la ordinea zilei și nu mă voi conduce după principiul „cineva a zis…”
- Nu voi cataloga pe cineva drept „prost”, „slab”, „ratat”, pentru că fiecare elev are un talent pe care poate încă nici el însuși nu și l-a descoperit.
În loc de concluzie: Poate disciplina pe care o predau nu e atât de importantă pentru unii elevi și pentru părinții lor, dar atitudinea mea, stilul de a interacționa, de a preda, de a face învățarea mai ușoară, de a evalua și de a aprecia (sau nu) prin note este de o importanță majoră pentru toată lumea.