Press "Enter" to skip to content

Precizia de bisturiu

Sunt momente în viață când vrând, nevrând te întâlnești cu bisturiul. Anume în aceste clipe dezghioci sensul profund al expresiilor a gândi și a face ceva cu o precizie de bisturiu. În asemenea momente te întrebi, cum s-au întrebat și alții, ce se ascunde dincolo de ascuțișul bisturiului cu care este disecată realitatea trăită de majoritatea dintre noi.

Dincolo de bisturiu e camuflată altă realitate, cu siguranță una mai bună, pentru că doar minutul care te desparte de „acum” și „apoi” te aduce în starea în care gândurile capătă o precizie de bisturiu. Începi să înțelegi că puținul, dacă este sincer, poate fi lucrul cel mai de preț și vrei să-ți creezi o insulă umană, în care să funcționezi pe principiul unui edificiu afectiv, despre care vorbește Gabriel Liiceanu. Un edificiu din care să facă parte foarte puțini oameni, nu neapărat cei cu care ai de-a face în fiecare zi. Un edificiu în care să intre doar persoanele pe care îi iubești, inclusiv cele pe care poate nu le frecventezi atât de des, pentru că ele te țin departe de năvala minciunii sfruntate și departe de „prietenii” care te/se droghează cu sonoritatea propriilor cuvinte, pline de falsitate.

Ce doare mai tare: incizia chirurgicală sau vorbele grele, care lovesc cu puterea unui pumnal? Cicatricile lăsate de bisturiu sunt minore în comparație cu faptele mârșave pe care le săvârșim, cu trădarea, ura, cruzimea, cu toate temele răului pe care omenirea le macină la nesfârșit, de la Hristos încoace.

Comments are closed.