Press "Enter" to skip to content

Pornită pe drumul fără întoarcere… In memoriam Lilia Strugari

Frig afară… frig și în suflet… Durerea-mi străpunge inima, o durere cumplită care arde și sfâșie. Se aud clopotele tristeții, care nu încetează să bată din seara lui 28 octombrie, seară care a frânt inimile și înmărmurit mințile tuturor celor care au cunoscut-o pe Lilia Strugari. Porțile Edenului s-au deschis, pentru că lui Dumnezeu i s-a făcut dor de ea și a chemat-o la El. A pornit pe drumul fără întoarcere, cu multă smerenie și ascultare, s-a stins în rugăciune, pentru că s-a rugat mult în ultimul an, sperând că va birui moartea. Destinul însă a fost prea crud și prea nemilos. Cel de Sus a decis să-i rezerve un loc însemnat pe harta cerului, o stea a recunoștinței pentru dragostea-i nemărginită și setea-i nebună de a trăi.

Draga mea colegă, de ce-ai închis ochii la o vârstă atât de frumoasă? Ai iubit viața și oamenii, îndulcindu-te cu dragoste și adevăr ca din agheasmă. De ce oare viața nu te-a iubit??? Sau poate că Dumnezeu te-a iubit și te iubește prea mult ca să te lase pe pământ, unde există atâta întuneric și atâta nedreptate… Sunt sigur, că dincolo de hotarele lumii noastre, vei găsi mai multă lumină și vei putea, de acolo, de Sus, veghea soarta copiilor tăi dragi, vei putea să mai dai niște lecții studenților tăi care te-au admirat și da sfaturi nouă, prietenilor și colegilor tăi, care te vom purta mereu în suflet.

Ai pierdut lupta cu viața…, dar prin acest „eșec” iarăși te-ai gândit la cei din jur și ne-ai învățat să prețuim fiecare clipă trăită alături de cei scumpi și dragi, ne-ai învățat să zâmbim chiar și atunci când inima plânge, ne-ai învățat să luptăm pentru a putea învinge. Ai plecat ca un erou, în NEmoarte și nemurire… Ai devenit invizibilă fizic, dar mai vizibilă sub altă formă…

Păcat că se rărește pădurea valorilor, a onestității și cumsecădeniei… Fără tine am devenit mai săraci cu duhul, iar pecetea întristării și-a lăsat amprenta în memoria noastră.

Adio, dragul meu Prieten,

Bunul Dumnezeu să te odihnească în pace. Pentru colegii tăi de la ULIM și pentru studenții tăi vei rămâne mereu vie, zâmbitoare, cu multă căldură și candoare în suflet. Îți mulțumesc că ai existat în viața mea!

Adieu, ma chère collègue! Îți zic și în franceză, limba pe care ai vorbit-o și promovat-o cu atâta ardoare.

 

Sit tibi terra levis!