În întuneric, stropii sărută pământul,
transformându-se-n lacrimi
ce coboară de la înălțimi diferite
pentru a aduna și stinge doruri.
În bezna nopții,
Heruvimi se văd din ceruri,
șiroaie spală șoapte,
ape sfinte cad peste păcate.
Plouă îndesat
și sufletul se face ba mic, ba mare
Plouă frumos,
iar dincolo de lacrimi
Inima zburdă și se udă.
Închid ochii, cugetător,
și visez într-un lin zbor:
Vreau să-mbrățișez ploaia…