Press "Enter" to skip to content

Ploaie cu amintiri

Ploaia trezește sentimente și răscolește trăiri sufletești…

Am crescut la țară, nu am știut ce e aia eră digitală, nu exista Facebook și habar n-aveam că peste zeci de ani nu ne vom putea dezlipi de gadgeturi. De mic eram cu sapa în mână, măturam ograda, aduceam apă de la izvor și mă udam leoarcă, spălam vesela, aveam grijă de puișori și rățuște, făceam tot ce-mi ziceau părinții. După aceasta, aveam dreptul la joacă. Ieșeam cu prietenii și vecinii pentru a cutreiera mahalaua în lung și-n lat, pentru a ne juca „de-a v-ați ascunselea”, „de-a prinselea” și câte și mai câte. Chiar și pe timp de ploaie.

Plouă mărunt la mijloc de primăvară… Îmi aduc aminte de copilărie și de casa părintească, de vremurile când alergam și mă zbenguiam prin ploaie, când mă simțeam copil al naturii și toată lumea era a mea… Eram liber și lipsit de griji. Hoinăream râpile și dealurile. Admiram natura, păsările și animăluțele ce pășteau pe imaș. Eram în veșnică mișcare. Eram și eu un strop de ploaie.

Plouă abundent și rece… Mă văd un copilaș speriat care ar vrea să se ascundă la bunica sau la mama în brațe… Dar sunt adult. Acum nu mai alerg prin ploaie decât în imaginația mea. Acum totul e altfel.