vineri, octombrie 11

Pe scurt, despre (noi) provocări în traducere

Din modesta mea experiență de 15 ani în domeniul educației și traducerii, perioadă în care am predat cursuri practice de traducere specializată, traducere literară și interpretare de conferințe, ani pe parcursul cărora am tradus varii materiale despre învățământ, articole științifice, știri pentru site-uri, cărți de medicină și istorie, materiale cu caracter investigativ pentru UNESCO și Comisia Europeană, fragmente din opere literare, ș.a., realizez că până odinioară nu m-am confruntat cu „adevăratele” și cele mai mari dificultăți de traducere.

Nu vă imaginați ce aventură riscantă, ce cocktail terminologic și ce încordare de creier îți oferă exercițiul de traducere a unor postări și comentarii de pe portaluri online sau rețele sociale, unde utilizatorii dau frâu liber imaginației și limbii.

Și eu… care credeam că tout est traduisible…! Pe naiba! Moldovenii sunt geniali în materie de creație „lingvistică” și expresii intraductibile! Cuvinte înșirate în fraze incoerente de o agramație crasă, limbaj licențios, maturi ruso-moldovenești picante, mutații de tot soiul (rusificarea cuvintelor românești, românizarea cuvintelor rusești, etc.), zeci de -isme – aceste și alte inextricabile perle îți pun pe tavă toată frumusețea muncii de traducător! Celor care au trecut câtuși de puțin prin culoarele lumii academice le este greu să înțeleagă cum e posibil ca limba română să fie atât de nemilos schilodită. Înțeleg că oamenii au multe de spus, tare multe și se dau cu părerea ori de câte ori au ocazia. Dar ce le-a făcut oare sărmana limbă română de o schingiuiesc într-un hal fără de hal?

Mesajele acestor comentatori pot fi transmise desigur! Provocarea însă este alta: cum să păstrezi același stil obscen și amenințător și cum să găsești un corespondent /echivalent în limba-țintă pentru un cuvânt sau sintagmă care nu există nici măcar în limba-sursă și cum să faci ca cititorului textului tradus să-i fie clar că X sau Y a utilizat un limbaj denigrator și instigator la ură?! În asta și constă toată șmecheria!

Trebuie să ai mare curaj să te aventurezi într-un asemenea gen de traduceri și să dai dovadă de mare talent, mai ales când îți dai seama că nu cunoști nimic din ceea ce înseamnă colourful language.

 

In acest context, mi-am amintit de aserțiunea lui Isaac Bashevic Sincer, un scriitor și traducător evreu american de limbă idiș, născut în Polonia, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1978: The translator must be a great editor, a psychologist, a judge of human taste; if not, his translation will be a nightmare. But why should a man with such rare qualities become a translator? Why shouldn’t he be a writer himself, or be engaged in a business where diligent work and high intelligence are well paid? A good translator must be both a sage and a fool. And where do you get such strange combinations? – Traducătorul trebuie să fie un mare editor, un psiholog, un judecător al gustului uman; în caz contrar, traducerea lui va fi un coșmar. Dar de ce un om cu astfel de calități rare ar deveni un traducător? De ce nu ar fi el însuși un scriitor sau nu ar angajat într-o afacere unde munca grijulie și nivelul ridicat de inteligență sunt bine plătite? Un bun traducător trebuie să fie și un înțelept și un nebun. Cum poți fi dotat cu astfel de combinații ciudate?