„Nu te cunosc, dar te urăsc”…

Cel mai periculos lucru în viața deloc ușoară pe care o trăim este să (nu) știi că ești înconjurat de persoane care urăsc tot ce le cade în fața ochilor. Cineva îmi spunea că e firesc să fie așa, că societatea funcționează cu bune și cu rele, iar traiul fără specimene negre în cerul gurii nu are culoare. Să fie răul mai colorat decât binele? Oare chiar întunericul a ajuns să fie mai plăcut și mai „benefic” rațiunii și sufletului? O fi devenit bezna normalitate, dar, totuși, nu este mai potrivită, mai plăcută și mai liniștită o lume plină de aroma vorbelor sincere, mireasma cuvintelor duioase, culorile vii ale dragostei și cântecul miraculos al prieteniei?!

Luptăm pentru existență într-un mediu uman bolnav până în măduva oaselor. Oamenii, (auto)transformați în animale, îmbibați cu sălbăticie, detestă totul, invidiază și aruncă venin în stânga și în dreapta, își varsă amarul până și asupra fraților de sânge, avertizează, blamează, înjură, ucid la direct și figurat, distrug destine și se înfrățesc chiar cu Satana pentru a-și atinge anumite scopuri meschine. Este felul lor de a admira și a iubi pe cei care sunt altfel decât ei!

Izvorul răutății este ura! Răutatea începe acolo unde sfârșește omenia, ea macină fără cruțare spiritul și mintea. A devenit aproape imposibil să fii uman într-o societate totalmente dezumanizată.

În pofida urii nemărginite, a mediocrității și prostiei care au invadat universul, aleg să fiu departe de aceste metehne ale veacului. Nu vreau și refuz categoric să caut căldura răutății doar pentru a obține ceva! Nu mă interesează cum sunt alții și nici stările rușinoase și nătânge care le asigură starea de bine, confortul fizic și material, sau mai degrabă inconfortul confortabil. Nimic nu e mai presus decât confortul spiritual și moral, decât demnitatea și integritatea.

„Ce larg ar fi pământul, dacă nu l-ar strâmta ura” – zicea scriitorul Alexandru Vlahuță. Cu cât ești mai cult și dai dovadă de bun simț, cu cât ești mai rebel și critic la toate nelegiuirile care au loc pe pământ, cu atât devii mai incomod. Pentru națiunea română, acest fenomen are și o explicație istorică, rădăcinile fiind de sorginte sovietică. Știm cu toții că intelectualitatea românească, mai ales cea din Basarabia, a fost nimicită prin metode sadice. Astăzi, ca și în vremurile staliniste, se spală creiere și sunt promovați moștenitorii certificatului de om al urii, răzbunării și crimei. Grandomania a atins cote maxime, încât dorința de putere nu mai poate fi controlată. Bacteria purei materialități și superficialități a generat arme care rănesc și omoară oameni corecți, onești, sensibili, nevinovați. Din niște copii ai lui Dumnezeu, născuți din dragoste părintească, unii s-au transformat în ucigași: ucid valori, calcă în picioare lucrurile sfinte, sapă groapă oricui și fără nici un dram de remușcare sau sentiment de vinovăție. Filistinii, plini de invidie, idei mărunte și dezgustătoare, au devenit un soi de marfă, filosofași sub-papucari ai criminalilor de la guvernare.

Oare cât va mai dura acest haos? Cu siguranță, planeta, construită cu atâta dragoste de Cel Atotputernic, va exploda într-o bună zi. Nu va mai rezista! Bisericoși de la mic mare, fariseici, dar totuși cu mari pretenții de a fi creștini – așa sunt generațiile secolului XXI! Gândul îmi zboară la Benjamin Franklin, care se întreba, pe bună dreptate: Dacă oamenii sunt atât de răi având o religie, cum ar fi dacă nu ar avea-o? Greu de spus…

Deși nu vrem să recunoaștem, oamenii și-au zidit ei înșiși un templu al înstrăinării din care nu vor să iasă și în care se complac. O înstrăinare, născută din pâră și pizmă, din tratament nedrept și favoritism, din ideea fixă că banul rezolvă orice; o înstrăinare prosperă care grăbește ruinarea. Cel mai jalnic și penibil lucru este că mulți au ajuns a urî așa, din senin, din postările pe rețele de socializare, din comentariile altor persoane, formându-și o impresie „personală”. Nu te cunosc, dar te urăsc – acesta pare a fi mesajul de salut al mentalității de turmă.

A gândi este dialogul sufletului cu sine. Dragi prieteni și dușmani care, fie cu bunăvoință, din curiozitate sau întâmplare citiți aceste rânduri, vă invit la un dialog cu sufletul, vă îndemn să fim mai buni și să stârpim ura care biciuie și hăcuiește pacea interioară.

P.S.: Pentru că unii, din neștiință și înstrăinare de la cele sfinte, mă acuză de ură față de tot ce e rusesc, postez un screenshot de la un comentariu la adresa mea pe Facebook, ca să fie clar ce înseamnă adevărata URĂ!

Bunul Dumnezeu și Măicuța Sfântă să ne apere de tot răul și să ne miluiască pe toți!

sursă foto: https://www.africabusinessclassroom.com/