Născut în zodia Vărsător: autoportret

Vărsătorul, în latină Aquarius, reprezintă a 11-a zodie din constelația celor 12. Este o zodie de aer. Astrele spun că cei născuți în această zodie se află sub semnul geniului, al prieteniei și fraternității. Și tot astrele zic că era Vărsătorului este „vârsta de aur a omenirii”.

În general, nu-mi obosesc mintea cu preziceri astrologice și consider că nu zodia îl face pe om.

O fi Vărsătorii cei care mișcă lumea din loc sau cei care toarnă prea multă apușoară, nu știu… Voi face abstracție de la ceea ce scriu astrologii, fiindcă internetul abundă în articole despre nativii acestui semn zodiacal, despre calitățile și defectele acestora.

Prefer să-mi fac o autocaracterizare, de la înălțimea vârstei împlinite. Așa ca să înțeleagă lumea cu cine are de-a face. 😛 Sper că mă cunosc suficient de bine.

Așadar, iată câteva adevăruri despre umila mea persoană, născută în zodia Vărsător, la sfârșit de Gerar:

  • Încerc să accept oamenii așa cum sunt. Sunt foarte rezervat în preajma persoanelor pe care nu le cunosc, iar dacă par prietenos cu cineva, nu înseamnă că îl și consider prietenul meu. Nu judec omul după aparențe sau după spusele nu știu cui, la fel cum nu judec o carte după copertă. Prefer să aștept, să „testez” oamenii în timp pentru a-i cunoaște și apoi să decid dacă le deschid sau nu ușa în viața mea.
  • În relațiile de prietenie și dragoste, probabil, sunt obositor și, uneori, insuportabil, întrucât am tendința de a cere prea mult. Ofer tot ce am și ce pot, dar doresc să și primesc. Poate din acest motiv am puțini prieteni, însă sunt loial celor pe care îi am.
  • Nu sunt ranchiunos și nici răutăcios, dar nu uit niciodată felul în care am fost tratat de cineva. Deci, dacă m-ai lovit pe obrazul drept, nu ți-l voi întoarce și pe cel stâng! Nu iert trădarea și rup orice legătură cu cei care m-au rănit sau care i-au făcut să sufere pe cei dragi mie.
  • Chiar dacă viața m-a învățat să apreciez lumea în primul rând după fapte, încă mai rămân tipul care filtrează orice cuvânt prin inimă.
  • Sunt extrem de intuitiv. De obicei, simt apropierea unui pericol și am o antipatie instinctivă pentru cei care mi-ar putea face vreun rău. Sincer, mi-aș dori foarte mult ca intuiția să mă înșele măcar o dată.
  • Sunt o fire independentă. Nu-mi place să depind de nimeni și încerc să îmi rezolv problemele de unul singur. Rar îi voi cere cuiva să-mi facă o favoare. Acționez după principiul: dacă vrea – bine, dacă nu – nu voi mai deranja.
  • De regulă, nu mă schimb pentru nimeni. Ori mă accepți așa cum sunt, ori ești liber(ă) să pleci! Cedez doar în fața Mamei și a ființelor foarte dragi.
  • Îmi place originalitatea, îmi place să creez, să scriu, să citesc, să meditez ore întregi la umbra unui copac sau pe malul unui râu. Îmi place să stau la taifas cu natura. Sunt în permanentă căutare de ceva nou și sunt atras de lucrurile neobișnuite, dar adesea sunt neînțeles.
  • Mulți dintre cei care mă cunosc consideră că sunt un lider și un organizator excelent. Eu zic că nu sunt bun nici de lider și nici de subaltern. De ce? Petru că mă implic emoțional în munca pe care o fac. Pentru că am răbdărică și răbdare, dar nu și răbdăroi și, la un moment dat, explodez, devin prea exigent și am curajul de a mă contrazice cu șeful, dacă e cazul, și a spune totul pe șleau, chiar dacă asta nu place multor. Mai e ceva: urăsc verbul „a trebui” și deadline-urile. Nu suport să primesc și nici să dau ordine. Nu sunt milităros, însă păstrez distanța…
  • Se mai zvonește că aș fi idealist și aș trăi în altă lume… Asta e una din ciudățeniile mele, visez la un viitor minunat și îmi doresc o societate mai bună. Am zis-o și o mai zic: ar fi fost bine dacă m-aș fi născut în alt secol.
  • O altă ciudățenie: paradoxal, dar încă mai cred în dragoste fără limite și, după cum am menționat, vreau prea mult: persoană iubită, prieten bun și suflet pereche în același om. Asta, în haosul societal în care ne fierbem, este ceva old fashioned.
  • Sunt revoluționar și nonconformist și, în același timp, un gânditor tăcut. În unele zile îmi doresc să socializez cu toată lumea, iar în altele – prefer să mă izolez și să nu văd pe nimeni.
  • Am pierdut în viață și am rămas cu buzele umflate pentru că am fost naiv și sincer, pentru că am crezut în oameni, pentru că, în loc să-mi soluționez propriile probleme, am preferat să le rezolv pe ale altora.
  • Cea mai mare frică: mereu mă tem de dezamăgiri. Am (re)descoperit oameni care nu doar te pot dezamăgi atunci când te aștepți cel mai puțin, dar care sunt în stare să te rupă în bucăți și să te lase cu sufletul la pământ. Fiecare din cei care au vrut să mă rupă în bucăți nu au reușit, dar au lăsat amprente…
  • Cea mai mare slăbiciune profesională: îmi sunt dragi studenții. Alături de ei prind aripi și forțe noi pentru a crea. Mă bucur enorm de mult când văd tineri talentați, dornici de a schimba cursul planetei spre mai bine.
  • Îmi irosesc multă energie cu lucruri mici. Pentru mine, orice detaliu contează. Am încercat de mai multe ori să fiu superficial și jemanfișist, așa cum m-au încurajat unii, dar nu mi-a reușit!
  • Sunt un mic Napoleon, genul de angajat multitasking. Pot face mai multe lucruri simultan, inclusiv pe ritmuri de muzică și dans. Mă aventurez în activități noi și sunt autodidact, însă se întâmplă să am și zile în care nici liniștea mortală nu mă ajută să mă concentrez asupra unor lucruri, oricât de urgente ar fi acestea.
  • Mă supăr pe oamenii care nu-și țin promisiunile și mă revolt destul de repede dacă ceva nu-mi convine. Deși nu-mi manifest supărarea prin prea multe cuvinte, cei vizați îmi simt furia.
  • S-ar părea că știu exact ceea ce vreau, până în momentul în care trebuie cu adevărat să aleg. În schimb, atunci când iau o decizie, nu mai e cale de întoarcere.
  • Sunt curios de fire, verific orice pentru a mă asigura dacă e așa cum se vorbește în târg sau altfel. Verificarea veridicității informațiilor este calea spre adevăr.
  • Detest întrebările de genul: „Încă nu te însori?”, „Da ce n-ai pe nimeni?” și alte bla-bla-uri. Niciodată nu mă amestec în viața altora, nu mă interesează viața privată a nimănui și nici ce crede „satul”. Trăiesc așa cum consider eu că e bine, după valorile și principiile mele și nu permit nici cel mai mic grad de control asupra vieții mele.
  • Sunt mămos, adică foarte atașat de mamă, lucru care mi se pare absolut normal. Pentru mine, ea este icoana sfântă în acest univers creat de Dumnezeu. A nu se confunda cu „legat de fusta mamei”!
  • Recunosc, sunt foarte încăpățânat, prea critic și un pic sarcastic. În unele cazuri, întreb ceva și… mă plictisesc la jumătatea răspunsului, pentru că nu e ceea ce așteptam. Ar fi bine să fiu mai temperat.
  • Mai sunt în stare să port și „mască”: anumitor specimene nu le voi arată sentimentele și nu îi vor lăsa niciodată să îmi vadă lacrimile decât în circumstanțe foarte, foarte grave.
  • Sunt unionist și abia aștept să văd realizarea visului măreț al tuturor românilor!

Cam asta, pe scurt, despre mine Vărsătorul. Nu sunt perfect și nici nu vreau să fiu.

Recent, m-am ales cu un titlu nou: Soldat universal! 🙂 În rest, vorba lui Carla’s Dreams: Sunt doar un om, ce trece prin timp, greșind zi de zi și-nvățând…