Lupta cu necunoscutul: Omagiu medicilor
Suntem martorii unor vremuri cu adevărat cutremurătoare, iar frica și starea de alertă generală, cauzată de ceea ce se întâmplă pe glob, ne pândește la fiecare colț. Am devenit devoratori de informații pe care ni le pun pe tavă specialiști și non-specialiști. Ne punem întrebări. Multe, foarte multe, prea multe. Și căutăm răspunsuri…, la fel de multe. Suntem într-un război sanitar, așa cum a menționat președintele Franței Emmanuel Macron. În timp ce reputații epidemiologi dau alarma și îndeamnă țările recent afectate de COVID-19 să ia în serios pandemia și să nu repete greșelile statelor în care situația a ieșit de sub control, în R. Moldova coronavirusul trece „olecuțâcă prin tine” fără ca tu să știi de acest lucru. Ce atâta panică?! „Parcă ai avut olecuțâcă de probleme cu nasul”, parcă nu…
Dar nu despre autorități este vorba în această postare, nici despre măsurile pe care le întreprind, și nici despre adevărul pe care îl spun sau îl ascund. Au și autoritățile partea lor de vină, dar și cea de dreptate.
În aceste zile, gândul meu zboară la cei care, de câteva săptămâni, au devenit vocea și salvatorii națiunii. Nu mai contează ce spun politicienii, contează ce spun medicii. Astăzi, ei sunt Universul și restul universului se bazează pe ei, pe responsabilitatea, profesionalismul și sacrificiul lor, pe rezistența lor, pe acțiunile unitare pe care le fac, fiindcă ziua de mâine nu înseamnă altceva decât sănătate. Acum povara cea mai grea cade pe umerii doctorilor, nu pe cei ai președinților și miniștrilor care vin în fața ecranelor doar cu declarații de îndemn la calm, cu afirmații populiste, cu învinuiri, cu asigurări că „totul este sub control” și afișarea unor rezultate ce nu reprezintă nici pe departe rodul muncii lor.
În aceste momente, în care suntem rugați să #stămacasă, o parte din medici înhață COVID-19; unii, deși pensionați, le vin în ajutor colegilor din simplul motiv că vor să ajute și pentru că medicina este viața lor; alții, mor ca niște eroi. Osteneala lor este admirabilă, iar ceea ce fac ei pentru alinarea suferințelor celor bolnavi și pentru salvarea de vieți umane nu poate fi recompensat cu nicio distincție. E ceva miraculos, inexplicabil, dumnezeiesc. Așadar, să fim solidari cu ei și cu familiile lor! Nu ne costă nimic. Ni se cere doar să stăm acasă și să ținem cont de niște recomandări.
E greu…. Cu toții ne-am oprit în loc, am făcut o pauză. Nimeni nu cunoaște cât va dura această pauză. Însă, grație savanților din medicină, asistentelor medicale, medicilor de pe ambulanță și corpului auxiliar, nu suntem singuri în lupta cu necunoscutul.
Fiecare sprijină doctorii așa cum poate. Ajutorul vine în exclusivitate din partea cetățenilor. Unii donează bani, alții bat din palme pe la ferestre. Din ce în ce mai mulți apreciază munca medicilor și aproape nimeni nu-i mai blamează.
Eu n-am ieșit la balcon pentru a aplauda personalul medical. În primul rând, pentru că nu am balcon. Și chiar dacă aș avea și aș ieși, oricum nimeni nu m-ar auzi. Aplaud din dormitor, prin cuvinte. Cred în puterea cuvintelor și sunt sigur că ele ajung la destinație. Nu zic că medicii nu merite aplauze. Le merită din plin. Dar ele nu sunt de ajuns. Medicii au nevoie de protecție, de măști, costume, mănuși și dezinfectanți, de respect, de condiții de muncă decente, de instituții medicale spitalicești dotate cu tot necesarul pentru a evita la maximum răspândirea virusurilor, de salarii pe potriva eforturilor depuse, de siguranță pentru ziua de azi și cea de mâine, pentru a nu ceda și a putea respecta jurământul lui Hipocrate depus la finalizarea studiilor. Medicii, la rândul lor, au nevoie de alți medici.
Stați acasă, dragi prieteni! Meditați! Nu mai fiți atât de grăbiți! Pentru că am fost prea multă vreme și nu am învățat nimic din asta. Am fost fericiți și nici n-am știut. Acum suntem față-n față cu necunoscutul, trăim momente în care o lume moare pentru ca alta să se nască. În fața unei boli TOȚI, absolut TOȚI suntem EGALI! Poate a venit momentul să revenim la familiile noastre, să le acordăm atenție și timp celor dragi, să ne împrietenim cu noi înșine și cu Dumnezeu, să scăpăm de ură, să devenim mai umani și mai responsabili.
