Lacrimile ploii

Întotdeauna am admirat ploaia și am privit-o ca pe o binecuvântare cerească venită să ne spele frunțile brăzdate de griji și să mai taie din setea pământului.În miezurile de noapte, când cade liniştită, ea bate uşor la geam, îţi trezeşte amintiri, îți reînvie doruri, îți picură în suflet liniște și, uneori, îți oferă lungi momente de meditare.

În această noapte, ploaia cade altfel. E mult prea rece, amărâtă și înfocată. De parcă vrea să-și verse supărările peste noi, de parcă prevestește ceva. Rar de tot mi se întâmplă să aud cum plânge și oftează ploaia.

Totuși…, e un semn că Dumnezeu nu ne-a uitat!

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...