Istoria cuvântului „Paști”

Cuvântul Paști (plural, moștenit din latinescul pascha, ~ae; în neogreacă πάσχα) semnifică Sărbătoarea sărbătorilor, evenimentul-cheie și fundamentul doctrinar al creștinismului – Învierea Domnului. Acesta este de origine ebraică și a pătruns în limba română prin intermediul formei bizantino-latine Pastihae. Pascha (pesah), în ebraică, însemna „trecere”, în amintirea evenimentelor relatate în Biblie cu referire la trecerea evreilor prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului (Ieșirea XII, 27), care se prăznuia la 14 Nisan* și care coincidea cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară. Iar data celebrării Paștilor, după cum știm, are la bază două fenomene astronomice: echinocțiul de primăvară și mișcarea de rotație a Lunii în jurul Pământului. Conform primului conciliu de la Niceea (anul 325), Paștile se serbează în prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară.

Termenul ebraic de Paști a trecut în vocabularul creștin pentru că evenimentele istorice care sunt comemorate în această zi, și anume patimile, moartea și învierea lui Iisus, s-au produs odată cu Paștile evreilor din anul 33. Însuși Mântuitorul l-a folosit când a spus ucenicilor Săi: „Știți că peste două zile va fi Paștile și Fiul Omului va fi dat să fie răstignit” (Matei XXVI, 2). Iar ucenicii L-au întrebat, întrebuințând același cuvânt: „Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Pastile? Iar El a zis: Mergeţi în cetate, la cutare şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: Timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei” (Matei XXVI, 17-18). Totodată, se cuvine a menționa că este vorba doar de o înrudire terminologică și cronologică dintre Paștile creștine și cele iudaice, nu și de o relație de egalitate între cele două sărbători.

Veșnica dilemă: Paște sau Paști?

Anual, sfintele sărbători pascale sunt marcate (și) de veșnica neînțelegere a specialiștilor și non-specialiștilor cu privire la forma corectă a celui mai important cuvânt din această perioadă. În timp ce lingviştii şi dicţionarele explicative menționează ca fiind corecte atât forma de singular (Paște) cât și cea de plural (Paști), teologii ortodocşi sunt de părere că doar varianta de plural respectă tradiţia religioasă autentică.

Totuși, cum e corect să spunem: Paște sau Paști? Potrivit DOOM (Ediția a II-a revăzută și adăugită, București: Univers Enciclopedic, 2005), ambele forme – Paște (sărbătoare) /Paşti (Sfintele Paști) – sunt acceptate ca fiind corecte. În funcţie de context, putem folosi fie singularul, fie pluralul.

E corect să spunem Un Paște fericit! Ar fi caraghios și gramatical incorect să întrebuințăm Un Paști fericit! (combinarea unui articol nehotărât la singular cu un substantiv la plural). Sunt corecte și formele: Sărbătoarea Paștelui, Sărbătorile de Paști /Paște, Postul Paștelui /Paștilor, Sfintele Paști. Nu sunt greșite nici următoarele enunțuri: „În acest an, Paștele cade pe 19 aprilie” sau „Paștile cad, în acest an, pe 19 aprilie”; „De Paște /Paști vremea va fi însorită”.

––

* A șaptea lună a anului ecleziastic și prima lună a anului civil în calendarul ebraic; în Biblie luna este numită Abib, lună de primăvară de 30 de zile; în limba turcă este numele lunii aprilie.

 

În scurt timp, după o perioadă de 40 de zile de post, vom rosti cu toții „Hristos a Înviat!” și ne vom bucura de Lumină. Doresc tuturor vizitatorilor blogului meu să întâmpine Sfintele Paști cu smerenie, bucurie și noi speranțe, alături de cei dragi. Cei suferinzi să aibă parte de multă sănătate; cei singuratici să fie răsplătiți cu dragoste; cei triști să cunoască fericirea; cei zbuciumați să capete liniște sufletească, iar cei dezuniți și rătăciți să revină Acasă. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...