Nu vreau să fiu critic și nici pesimist. Mi-ar plăcea să vorbesc mai des despre lucrurile frumoase, dar, din nefericire, în Republica Moldova, nu le văd. Orice zi trăită în această țară este un calvar, mai ales pentru un om cult.
Probabil moldovenii niciodată nu vor trăi mai bine și nici nu vor fi respectați, fiindcă nu se respectă pe ei înșiși, nu-și cunosc istoria, nu au dragoste de neam și își batjocoresc limba. Culmea e că valul prostiei a inundat zonele urbane. Persoanele vârstnice din cătunele rupte de civilizație sunt mult mai inteligente și culte, știu a discerne între ce e bun și rău, în comparație cu unii orășeni. Este vorba, în special, de generația României Mari sau cei cu patru clase, cum au fost „botezați”. O bună parte din reprezentanții noilor generații, aparent mai școliți, nu se despart de Facebook, de telefoane și gadgeturi ultrasofisticate, din care nimic nu învață, ci preferă să rămână în beznă și să se complacă în haos, irosindu-și tinerețea. Nu mă refer la toți și nu absolutizez lucrurile, dar trebuie să recunoaștem că RM este foarte săracă în resurse umane, iar creierele luminate pleacă pe meleaguri străine, în locuri unde (re)găsesc respectul față de oameni, echilibrul, normalitatea, stabilitatea, siguranța, recunoașterea performanței, meritocrația și libertatea. În RM a fi cărturar este un blestem. Cu cât mai mulți intelectuali aleg să se despartă de plaiul natal, cu atât mai bine pentru guvernare și toți șefuleții din fotoliile murdare ale unor instituții transformate în adevărate pușcării pentru specialiștii valoroși, cu verticalitate și demnitate.
În RM nu există stimă. Toată lumea te ceartă, te privește pieziș sau pur și simplu te ignoră. Oricât ai striga, nu ești auzit, ba chiar ești considerat dus cu pluta, un fel de intrus care nu se încadrează în primitivismul societal. Oamenii nu mai răspund la binețe, au fețe triste, înăcrite sau absente, se insultă reciproc la muncă, în trafic, la cozi, în mijloacele de transport în comun. În serviciile publice e debandadă totală. Nimeni nu-ți zâmbește pe gratis și orice mic gest de bunăvoință sau ajutor necesită o recompensă. Vorba lui Iisus „Cere și ți se va da” nu e valabilă în RM. Aici nu poți cere nimic și nu poți ruga pe nimeni decât în cazul în care în joc sunt bani. Nu că toți ar fi corupți și impasibili, dar pentru că mentalul și atitudinea multor cetățeni moldoveni s-au rătăcit la o distanță de ani-lumină față de restul lumii. Dintr-un instinct de autoprotecție, aceștia au acceptat enclavizarea, separarea, prostia și veșnica stare de conflict.
Sunt obosit și dezamăgit de personaje care mă privesc mereu de parcă le-aș datora ceva. Sunt istovit de prea mult negru și gri. Nu mai pot suporta incultura, mizeria, nepotismul insalubru și inextricabilul fenomen „o mână spală pe alta şi amândouă obrazul”. M-am săturat să fiu cetățean al unui stat în care minciuna este adevăr și adevărul este minciună, în care dispar valori și idealuri, din care fug talente și în care se pierd suflete…
Îmi este greu să mă zbat într-o nebunie inexplicabilă și într-un analfabetism funcțional incurabil. În ghearele unui veritabil penitenciar statalist, plin de atâtea nulități triumfătoare, un Om cult, un Intelectual nu are cum să fie sănătos. Sistemul are grijă fie să-l exileze, fie să-l distrugă.
Republica Moldova se stinge… În curând, va fi populată doar de politicieni și de câțiva bătrâni singuratici. Un stat fără intelectuali integri, fără cultură, fără știință, fără profesori, fără demnitate națională, este un stat decapitat.
pe cat de trist, pe atat de real si la fel de disperat. De ce ? deoarece nu vedem calea de iesire din aceasta mocirla, alegerile nu fac decat sa aduca la putere pe altii dupa nume de partid, insa in fond aceeasi gurmanzi de putere, glorie si bani. Cred ca suntem incurabili si doar o generatie care asemeni catorva tineri unionisti care au studiat pe bancile de liceu Istoria romanilor si promoveaza adevaratele valori ale neamului nostru implicandu-se in social, doar asa o generatie ar putea salva Moldova. Pentru asta cadrele didactice sunt acelea care ar putea crea aceasta baza sigura in invatamant cu conditia ca ei insisi ar avea aceeasi doza de curaj civic si patriotism cum o au profesorii de la Gh Asachi din Chisinau.