Gânduri săturate

[…]

vine un moment în care durerea se schimbă în indiferență
și nenorocul
în obișnuință.
Nu-ți mai pasă cine știe ce, –
și un fel de liniște
începe să te cuprindă”.

Așa își începea Nichita Stănescu poezia Cină generală. O poezie care te duce cu gândul la foamea de esență și de cuvinte, la inimi abstracte, la existență în afara temporalității. Versuri care îți reconfirmă imaginea unei lumi scheletizate în care fiecare este în același timp profesorul și elevul lecției lui „nu îmi pasă”. Iar acest „nu îmi pasă” te aruncă, fără se vrei, într-un labirint de unde conștientizezi, dar și accepți faptul că te-ai săturat.

Te-ai săturat de hapsânie, grandomanie, răutate, ură și minciună și ai nevoie de un implant spiritual pentru a extirpa aceste virusuri din anturajul anti-uman în care încerci să supraviețuiești.

Te-ai săturat să te tot zbați într-un mediu veninos în care nu mai e loc pentru respect și toleranță, în care, în pofida libertății de exprimare și a pluralismului de opinii, faptul de a gândi altfel decât majoritatea este considerat ceva excentric și chiar păgubos.

Te-ai săturat de superficialitate și lingușire, de oameni care trec prin viață în galop și își ascund cu orice preț incompetența încercând să pară superiori.

Te-ai săturat de criticile aberante și nejustificate, de sfaturile ipocrite ale celor care nu fac decât să te tragă în jos cu egoismul lor.

Te-ai săturat de descreierați care fac ce vor ei și nu plătesc pentru faptele lor.

Te-ai săturat de atotștiutori, controlori și funcționari analfabeți care nu cunosc nimic, dar se pricep de minune în a-i umili pe cei mai buni ca ei.

Te-ai săturat de crime, violuri și alte grozăvii transmise la știri; de pseudo-, non- și anti-valori promovate orbește până și de unii intelectuali.

Te-ai săturat să vezi cum ești dat la o parte de mediocrități și să simți în spate lamele zâmbetelor de satisfacție ale acestora.

Te-ai săturat să fii prietenul celor care te caută doar atunci când au nevoie și dispar fără urme ori de câte ori ai nevoie de un sprijin și de o vorbă caldă.

Te-ai săturat să vinzi priviri și emoții unor persoane care nici măcar nu știu că exiști și habar nu au ce reprezinți.

Tot universul se învârte în jurul unei ipocrizii. Toți consideră că tu trebuie să fii ce vor alții să fii, nu ce ești. Dezamăgirea a devenit obișnuință. Dragostea s-a transformat în durere. Uciderea de visuri e la ordinea zilei.

Ajungi în punctul în care te saturi până și de tine însuți. Atunci când ești străin la tine acasă, iar societatea te acuză și te blamează, de obicei fără niciun motiv, nu-ți rămâne decât să te saturi.

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...