Frigul din noi

Haina sufletească demult nu mai e la modă. În epoca falsității, când piețile abundă în straie luxoase, ne înzorzonăm corpurile, ne îmbrăcăm exteriorul și ne dezgolim interiorul. Uneori, o facem intenționat, altădată – fără să ne dăm seama. Cert e că trupul are prioritate.

Ne mai pasă astăzi de suflet? Mai suntem vrednici de mantia bunătății și a onestității? Când avem atâtea magazine cu șube șic și blănuri naturale, capabile să camufleze orice defect uman. Mai încalțăm pantofi ce ne poartă prin arșiță, pe uscat, prin ploaie, prin frig, ger și viscol? Când banul ne aduce la ușă perchea de încălțăminte mult râvnită, cu tocuri stilate, care automat ne plasează mai sus decât alții. Mai punem pe cap căciula sfințeniei? Cu siguranță, nu! Freza ultimul răcnet nu ne permite.

Cutreierăm saloanele de frumusețe în lung și-n lat pentru a deveni mai tineri. Schimbăm o cremă pe alta pentru a ascunde chiar și cel mai mic rid. Alergăm de la un mall la altul în căutarea celor mai moderne și mai ieșite din comun veșminte. Pentru că vrem să fim mereu tineri și frumoși. De ce nu ne mai ostenim pentru suflet? De ce nu avem grijă să-l menținem și pe el tânăr și fumos? De ce nu dorim să investim în valori, sentimente, omenie, inteligență? Suntem preocupați de tot felul de substanțe ce scot murdăria din stofe. Dar ne vom întreba vreodată cum să ne scoatem petele de pe suflet, cum să ne debarasăm de răul și imoralitatea zdrențuroasă ce ne macină pe dinăuntru?

Geaca, căciula, fularul și cizmele ne sunt la îndemână pentru a ne încălzi corpurile în plină iarnă. Soluția e simplă. Cum să alungăm însă frigul din noi? Am devenit atât de goi, atât de dezbrăcați sufletește încât nici vântul nu mai simte nimic. Ce trist și cât de sărac ne e sufletul fără dragoste, pace, speranță… Și cât de mult costă azi un zâmbet… Cât de săraci trebuie să fim încât să nu mai avem de unde oferi măcar un zâmbet?!…

Pentru frigul din noi, care nu cunoaște decât un singur anotimp, cel al indiferenței și al malițiozității, nu există haine din lână și nici plapumă. Pentru a trăi în armonie cu noi înșine și cu cei din jur e nevoie să topim gheața de pe suflet și să devenim mai buni. E greu, nu? Pentru că vrem să fim superiori. Să fim! Cel mai mare semn al superiorității este Bunătatea.

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...