Escrocul sentimental, un nou trend masculin

Există persoane „setate” aiurea de tot de mama natură, care nu aduc decât nefericire și amintiri negre în viața altora, persoane false, cu sufletul pocit și mintea bolnavă, cu impotență crasă în materie de umanism. Nu fac referință doar la specimenele ușor de identificat, cum ar fi obsedații, acefalii, frustrații, geloșii, mincinoșii patologici și alcoolicii, ci la personajele răsfățate, toxice și instabile din punct de vedere psihologic, care refuză să se maturizeze și cărora le place, al naibii de des, să calce strâmb și să întruchipeze noul trend masculin – escrocul sentimental. Ăștia care, la început, își etalează sensibilitatea și afecțiunea, își caută mereu un centru de reabilitare pentru a-și obloji rănile și a se victimiza, preferând să-și dezvăluie sentimentele și să povestească amănunțit și cu lacrimi seci despre fostele relații, din care s-a ales praf și pentru care se fac vinovați toți, numai nu ei. Escrocul sentimental, atunci când îi vrea mușchiul lui și urmărește ceva ce nici el nu știe, e în stare să scrie eseuri îmbibate de romantism, să facă declarații de dragoste, să o facă pe sfântul, să promită nepromisul și să cuprindă necuprinsul. La scurt timp, iar e „victimă” și scâncește, căci, vezi Doamne, se simte jignit și are inima bandajată. Vorba aia, în capul unui asemenea individ neechilibrat, ba e furtună, ba fulgeră, tună sau plouă… și doar rareori, atunci când îi convine, răsare soarele. Oricât timp și atenție ai acorda persoanei respective, nu vei reuși nici într-un caz să o scoți din abureala în care se complace. Omul plin de sine, fără cusururi, la înălțimea căruia nu se ridică nimeni; omul căruia nu-i place să fie tocit, un fanatic al televizorului, tehnologiilor și jocurilor online, un copil zbenguit incapabil de a-și asuma responsabilități, un paranoic care se crede Dumnezeu – acestea sunt „calitățile” unui escroc sentimental.

Paradoxal, însă multe femei aleg să-și petreacă viața lângă cineva egoist până în măduva oaselor, care vrea să fie dădăcit ca la mama acasă și care rămâne toată viața copil, visând și relaxându-se non-stop în lumea jucăriilor. Nu pot înțelege de ce bădărănismul e în vogă, iar bărbăția care prinde contururi feminizante se reduce la pantaloni și pumni. Problema e că asemenea tipi sunt cei mai periculoși, pentru că nu își manifestă neghiobia și ipocrizia la începutul relației, ci mai târziu, atunci când se împiedică de propria neputință.

Am impresia că Cel de Sus se întristează când privește la bărbații de acest soi, ascunși îndărătul unor măști ale farmecului și a unei aparente normalități. Lenea, comoditatea și cruzimea interioară îl definesc cu desăvârșire pe escrocul sentimental.

Oare este de datoria femeii să își educe partenerul, să-și dădăcească soțul și să-l învețe a trăi?

Doamne, cum se mai feminizează bărbații… și cât de puternică este uneori Femeia!

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...