Ecuația fericirii în procesul de predare-învățare

Fericirea este o formă a inteligenței. Ea se poate învăța și dezvolta. Ea poate fi transmisă altora prin intermediul metodelor cooperante la care recurge un Dascăl în actul educațional.

Indiferent de rezervoarele de fericire pe care tinerii le-au acumulat în experiențele anterioare școlii, profesorul are rolul de a-i ghida să descopere căi de a fi fericiți și în sala de studii.

Învățarea unei limbi străine, bunăoară, este o sursă de fericire. O sursă care te ajută să te (re)descoperi, să vezi lumea cu alți ochi, să-ți încarci bateriile și să stai de vorbă cu civilizația.

Astăzi, am simțit, încă o dată, ce înseamnă pedagogia fericirii. Alături de minunatele studente din anul I de la

Facultatea de Litere, Universitatea de Stat din Moldova, care și-au prezentat proiectele tematice consacrate dragostei și familiei. A fost o fascinantă călătorie în universul valorilor. Melodioasa și preafrumoasa franceză ne-a unit într-o inegalabilă ecuație a bucuriei de a studia împreună și a readuce în prim-plan esențele.
Iar la final, cu zâmbete largi asunse sub măști, am imortalizat „le Vivre ensemble” în câteva „photos de famille”. Or, metoda fericirii în educație rezidă și în crearea unor amintiri de studiu care să ne însoțească de-a lungul timpului, fiind un exemplu de a învăța CU și DIN plăcere.

Vive la langue française!

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...