Drama sistemului de învățământ românesc

Ministerul Educației al României a publicat marți, 18 iulie, rezultatele la examenul de titularizare. 26 de candidați la un post în sistemul de învățământ au fost eliminați din concurs pentru fraudă sau tentativă de fraudă. Au fost voci care s-au plâns de dificultatea subiectelor. Profesori care aspiră la grade didactice comit greșeli grave, inclusiv de ortografie.

Nici în R. Moldova nu stăm mai bine.

Această postare nu este pentru a discredita meseria de Dascăl. Ea și așa e discreditată de ani buni. Această postare e pentru a trage alarma că ne îndreptăm cu pași cosmici într-o direcție greșită. Am avut ocazia, fără să-mi doresc, să ascult discuțiile unor studenți înscriși la pedagogie. M-a luat groaza: limbaj urban oribil, vocabular sărăcăcios și licențios, jemanfișism cras față de tot ce se întâmplă în educație și în societate, atitudine batjocoritoare în adresa colegilor sârguincioși, dispreț față de copii… În pofida acestei nepăsări, toți, pentru început, își ziceau că vor îmbrățișa mediul educațional. Cel puțin pentru câțiva ani, atât timp cât vor beneficia de facilități din partea statului. Așa cum sunt, acești proaspeți specialiști vor intra totuși în sistem. Și sistemul îi va primi cu brațele deschise pentru că se confruntă cu o criză constantă de cadre didactice. Și este perfect legal ca o persoană care a absolvit un program de studii la științele educației să poată lucra într-o școală și intra într-o sală de clasă. Cu note de 5 trase de coadă, cu referate generate de Chat GPT și teze scrise de altcineva, fără o carte citită… Nu mai contează din moment ce are o diplomă.

Dar cum rămâne cu calitatea resursei umane care ajunge în fața elevilor? Este oare etic ceea ce se întâmplă? Este corect în raport cu cei care își fac treaba onest, responsabil și cu dedicație? Este în conformitate cu idealurile educației, valorile și demnitatea profesiei? Unde este profesionalismul cu care era asociat oricine avea studii superioare?

Atât timp cât vom perpetua un cerc vicios, lucrurile nu se vor schimba, iar cei competenți și profesioniști vor continua să-și făurească un viitor sănătos departe de casă. Sunt adeptul unor concursuri dure pentru a curăța sistemul. Bineînțeles fără scrisori de recomandare „din partea cumătrului” și cu maximă corectitudine!

În opinia mea, autoritățile ar trebui să-i păstreze în sistem pe cei buni, cât încă mai sunt și nu au plecat, și să acorde facilități și distincții în funcție de merite, să revizuiască condițiile de muncă ale unui profesor, procedura de obținere a gradelor didactice, criteriile de avansare în carieră și recunoașterea financiară. Bref, să încurajeze și să promoveze meritocrația. Nu prin discursuri dulci, ci prin impunerea unor rigori în evaluare la toate nivelurile și a unei diferențe salariale majore între calitate și non-calitate, chiar cu riscul unor cutremure de moment.

Ghenadie Râbacov

„Educația zidește punți ce unesc trecutul cu prezentul și prezentul cu viitorul”.

You may also like...