Competiția între română și rusă la intersecția prostiei moldovenești pare să ia amploare în devastatul și pustiitul teritoriu din stânga Prutului pe nume Republica Moldova. Are minoritatea rusă oploșită în Basarabia ceva moștenit din născare: agresivitate, imperialism, atitudine propagandistică de ocupant, ură, șovinism și dragoste oarbă față de tot ce e sovietic, mai recent – față de dodonism și putinism. Deseori, intrând în polemici cu unele specimene, te pomenești față în față cu niște monștri însetați de sânge. Nu absolutizez și sper să nu fiu învinuit de rusofobie, termen pe care reprezentanții coloanei a V-a îl folosesc cu scop manipulativ. Nu am absolut nimic împotriva limbii și culturii ruse, nici împotriva poporului rus ținut ostatic de regimul autoritarist de la Kremlin. Nu sunt nici paranoic să afirm că tot răul este legat de o mână rusă. Întotdeauna am oferit informații verificate și mi-am exprimat punctul de vedere în baza unor realități trăite. Din păcate, în Basarabia, rusul, sau mai bine zis rusofonul, se crede stăpânul suprem. Orice încercare de a apăra limba română și românismul este privită ca „discriminare” ori naționalism. RM pare a fi unica țară din Europa unde o limbă minoritară este percepută aproape de toți, atât de localnici cât și de străini, ca majoritară. Ocupația sovietică a urcat veneticii pe piedestalul de onoare, încurajându-i să explodeze aidoma unei bombe atomice pentru a supune populația băștinașă unui profund proces de rusificare și deznaționalizare care, paradoxal, mai continuă și astăzi.
De la o vreme încoace, vorbitorii de rusă se tot vaită că sunt discriminați și că li s-ar leza drepturile prin „impunerea” limbii române pe care ei de fapt, ca cetățeni, sunt obligați să o cunoască. Ba e vorba de „sterilizarea” accesului în justiție prin discriminare lingvistică, ba de refuzul unor casieri în supermarketuri de a da explicații în limba moscalilor. Prea mulți minoritari ruși în Basarabia românească, care nici după 40-50 de ani nu se sinchisesc să ne vorbească limba! Presa, părtinitoare a veșnicei „bâlbâieli” sociolingvistice cu iz moldovenist, ațâță și mai mult spiritele, manipulând opinia publică și făcând din țânțar armăsar, victimizând pe unii și acuzând pe alții. Iar politicienii rusofili și simpatizanții lui Dodon, NEpreședintele și doftorul în științe cu teză plagiată de la savanții bucureșteni, mai și îndrăznesc să protesteze, aruncând lozinci că li se „fură” limba.
Despre ce fel de discriminare vorbim? Dacă eu, român, merg în instituțiile de stat și sunt întâmpinat cu Здравствуйте, iar dacă cer să mi se vorbească în română, începe războiul lingvistic. 80% din posturile TV transmit în limba rusă și spală cetățenii pe creieri în regim non-stop. Presă în limbă rusă cât duce trenul! Instituțiile de învățământ creează anual grupe cu predare în limba rusă. Nu mai zic de câți decani, șefi de catedră, conferențiari cu teze susținute pe vremuri la Moscova și inspirate din lucrările lui Lenin, Marx și Engels există prin universități, care nu cunosc o iotă în limba oficială, iar dacă și pot bolborosi două-trei cuvinte, refuză să o facă, oricum studentul îi vor înțelege! Toate site-urile oficiale sunt accesibile și în rusă. Majoritatea funcționarilor din aeroport, gări, firmele de taxi vorbesc în rusă, iar șoferii nu văd bine traseul dacă nu ascultă Русское Радио. Rafturile din magazinele din țară sunt bucșite cu produse rusești, așa că marca pe care o vezi de departe e cu litere chirilice. Adevărat că, în hipermarketuri, produsele au undeva pe latură și eticheta în română cu buchii aproape invizibile, dar tot alături de „preț” vezi scris și „цена”. În farmacii, în cutiuțele medicamentelor, se bagă în mod obligatoriu și prospecte în limba rusă. Până și popa nu-ți face parastasul până nu-ți cântă și Господи, помилуй sau Вечная память. Nu mai zic de adevărata discriminare în care, în momentul angajării, ți se dă examen minuțios de limbă rusă; în schimb, pe vorbitorii de rusă, nimeni nu-i întreabă câtă română știu.
Stimați „discriminați”, nu vi se pare că în RM există mai multe drepturi pentru rusă decât pentru română? Câți dintre dvs. au cetățenie română și se plimbă prin Европа?
Oricât ar încerca să trali-vali-zeze mass-media moldovenească consecințele deciziei Curții Constituționale privind statutul limbii ruse în RM, nu se va schimba absolut nimic. Chiar și în cazul unui cadru legislativ nou, totul va continua să se desfășoare conform legii RSS Moldovenești. În unele zone cu sărăcie lucie, limba română chiar tinde să devină o raritate. Nu există decât o singură soluție pentru stoparea propagandei ruse și eradicarea tumorii canceroase care a pus stăpânire pe populația basarabeană: Unirea cu România!
Chiar dacă de fiecare dată când sunt la Chișinău încep orice discuție în limba română, nu înseamnă că mi se va răspunde cu aceeași monedă. În funcție de cât sunt de grăbit, depinde cum continui discuția. Recunosc că, de multe ori, am ales să vorbesc tot în rusă, ca să rezolv mai repede. Fiind lector într-o universitate internațională timp de 15 ani, am și predat în limba rusă și de fiecare dată am apreciat prestația și atitudinea studenților rusofoni și nu am fost niciodată cu ei în situație de conflict. Însă în urma unor experiențe neplăcute, mă încăpățânez la maxim și refuz categoric să trec la limba rusă atunci când mi se cere acest lucru în mod obraznic. Mi se pare o reacție sănătoasă la atitudinea nesănătoasă a rusălăilor venetici, care nu respectă teritoriul românesc pe care l-au ocupat și în care locuiesc de ani de zile.
Pentru a demonstra presei dar și susținătorilor persoanelor „discriminate” prin magazine și instituțiile publice sau private din RM ce înseamnă a fi discriminat în propria țară, voi descrie doar câteva dintre multele cazuri cu care m-am confruntat personal până în momentul stabilirii mele definitive la Iași.
Cazul 1: O tipă, într-o instituție publică, s-a tot încrețit că nu înțelegea ce îi ceream, ca în final să-i zică colegei de alături: „Что не может нормально сказать на русском? Я ничего не понимаю!” Păi, dacă ничего не понимаеш, cum naiba ai fost angajată? Încă mai ai și rânza imperială de a te simți la tine acasă și tupeul de a cere să ți se vorbească pe înțelesul tău?
Cazul 2: O altă tipă, întrebându-mă într-o instituție de învățământ, în rusă, cum să ajungă undeva, a primit un răspuns în română, cerându-mi apoi să-i explic în rusă. Am întrebat-o: „Вы что иностранка?” Răspunsul: „– Что???? Я отсюда! А вы что националист, румын??? Вы обязаны знать русский язык и вооообше скажите спасибо русскому языку и России!” (…) „А… вы еще и преподаватель хренов. Ясно!” Nu mai descriu privirea plină de dispreț a bufonei.
Cazul 3: În calitate de vicepreședinte al Uniunii Traducătorilor Autorizați din Moldova, am considerat normal să vin cu anumite critici și recomandări referitoare la activitatea unor birouri de traduceri, ca ulterior să mă trezesc cu apostrofări de tot genul și amenințări din partea soților unor administratoare agramate, incriminări pe rețele de socializare care nu au aveau nicio legătură cu recomandările mele și multe alte porcării. Atașez mai jos și niște screenshot-uri din comentarii:
Nu o singură dată mi s-a replicat: „Смерть румыскам фашистам!”
De acum încolo, urmez exemplul țărilor baltice. În vara anului trecut am vizitat Riga, capitala Letoniei. Am avut parte de o lecție inedită de demnitate umană și națională. Acolo, aproape nimeni nu-ți răspunde dacă întrebi în limba rusă. Am asistat și la scene când clientul cerea ceva în rusă, iar doamna de la casă răspundea: „English please, no Russian!” Și la situații în clientul întreba rusește, iar răspunsul era în letonă. Cele două persoane se înțelegeau de minune, însă niciuna nu ceda limbii celuilalt. După plecarea clientului, cetățeanul leton mi-a zis: „Da, vorbesc rusa, dar trebuie să le arătăm ocupanților că nu ne este frică și noi suntem aici stăpânii!”
Letonia a interzis definitiv învățământul în limba rusă. Îmi doresc același lucru în Republica Moldova, prin înfăptuirea cât mai rapidă a Unirii cu România!
Cine vrea, s-o învețe, s-o vorbească, așa cum o vorbesc și eu! Minoritățile să viseze în continuare rusește, nimeni nu îi obligă să-și uite istoria, dar să țină minte pentru totdeauna că locuiesc pe teritoriu ROMÂNESC! Așadar, fără limba rusă în capul mesei! Fără dodoni rusofili la conducere, fără analfabeți de teapa lui Hrenova prin Parlament, fără funcționari de stat care nu cunosc limba oficială, fără profesori exclusiv rusofoni în instituții de învățământ, fără condiția obligatorie de cunoaștere a limbii ruse în momentul angajării! Cunoașterea limbii ruse este un avantaj, un atu, la fel ca și cunoașterea altor limbi străine, și nicidecum o obligație!
Și încă ceva, pentru ruși, găgăuzi, bulgari, moldoveni, pentru jurnaliști și politicieni: Încetați să maltratați limba română, nu mai promovați bădărănismul și agramația! Fie voia mea, aș introduce amenzi usturătoare pentru orice ofensă adusă limbii române și pentru orice greșeală de limbă strecurată pe la TV, radio sau prin ziare.
Concluzie:
NU SUNT obligat nici să cunosc și nici să vorbesc rusa. NU voi mai răspunde nimănui în rusă atunci când voi merge în Basarabia! Nu voi permite nimănui să ofenseze națiunea română și să ne calce în picioare limba, care este UNICA STĂPÂNĂ! Oriunde voi deschide ușa, VOI CERE SĂ MI SE VORBEASCĂ ÎN LIMBA OFICIALĂ – ROMÂNĂ!!!