La 20 septembrie s-au împlinit 150 de la nașterea lui George Coșbuc (1866-1918), inegalabilul poet, critic literar și unul dintre cei mai prolifici traducători de pe meleagurile Transilvaniei, personalitate cu un gust literar rafinat și desăvârșit, autor canonic ce n-a lipsit și niciodată nu va lipsi din manualele de literatură. Poetul a știut să zugrăvească și elogieze satul, să ducă o muncă enormă de elucidare a țărănimii, să militeze cu ardoare pentru idealurile și valorile românești, transformându-se în suflet din sufletul neamului său și inimă-n inima neamului său, așa cum s-a exprimat în poemul „Poetul”.
Cu acest prilej, la Biblioteca „Liviu Rebreanu” din capitală, s-a desfășurat o conferință cu genericul George Coșbuc: multidimensionalitate și originalitate în timp, moderată de poeta și cercetătoarea Lidia Grosu.
Participanții, în mare parte literați, critici, poeți și bibliotecari, au pus în discuție marile teme și motive ale creației lui Coșbuc, receptarea operei sale în diverse spații culturale și contribuția marelui poet la procesul de modernizare a societății românești și formarea unei gândiri intelectuale.
În cadrul evenimentului am prezentat o comunicare, intitulată George Coșbuc, un traducător de cursă lungă. Este vorba de un studiu al activității sale de traducere, contextualizată în procesul de exportare a literaturii românești, care la sf. sec. al XIX-lea și înc. sec. XX, a înregistrat un salt substanțial, impulsionat de nevoia românilor de a se integra plenar în cultura europeană. Cunoscător al limbilor clasice, greaca veche, latina, dar şi al mai multor limbi străine, poetul citea în original lucrările poeţilor greci şi romani, având acces și la traduceri germane ale operelor din literatura sanscrită, persană, egipteană. A tradus Odiseea lui Homer, Bucolicele, Georgicele și Eneida lui Virgiliu, părţile cele mai reprezentative ale literaturii de meditaţie indiană (Rig Veda, Mahabharata, Ramayana), fragmente ample după Sacontala lui Kālidāsa, Mazeppa de Byron, Valuri alinate de Carmen Sylva, Parmeno de Terențiu, Don Carlos de Fr. Schiller, din Goethe, Heine ș.a. Realizarea sa de căpătâi rămâne a fi traducerea Divinei Comedii de Dante Alighieri, una din cele mai expresive traduceri pe care le cunoaşte lumea sau, așa cum o caracteriza Tudor Vianu, „opera cea mai de seamă a măiestriei sale poetice”.
Unele poezii ale lui Coșbuc au fost traduse și în alte limbi, în engleză de Adrian Soncodi. Mai puțin cunoscut este destinul transpunerii acestora în alte limbi. Fără a pretinde că sunt un bun poet-traducător, am încercat să traduc poemul Scumpa țară românească în limba lui Voltaire. Este un poem profund impregnat de suflare patriotică și spiritualitate națională, care mi-a atins strunele sufletului. Iată rezultatul modestei mele creații, pe care l-am prezentat și la conferința din 20 septembrie:
[table id=5 /]
Traducerea poetică necesită, pe lângă cunoașterea tehnicilor și elementelor traductologice, și un suflet sensibil de poet. Dificultatea majoră în traducerea poeziei Scumpă țară românească a rezidat întru-un permanent du-te vino explicitat de rudenia dar și de subtilitățile limbilor sursă și țintă, în căutarea unei echivalențe de efect și păstrarea rimei triple, versul 1 rimând cu versurile 4 și 5, iar versurile 2 și 3 cu versul 6.
Fără George Coșbuc literatura română și palmaresul traducătoricesc românesc ar fi fost mult mai sărace. Grație traducerilor efectuate, marele poet și traducător de cursă lungă a contribuit la infiltrarea literaturii europene în spațiul geografic și cultural românesc, la dezvoltarea unui cadru creativ sănătos, al simțului echilibrului, activitatea sa constituind o deschidere inedită spre universalitate. Traducerile celebrului poet reprezintă niște sforțări intelectuale de necrezut. Ele rămân și astăzi bijuterii autentice al căror giuvaer este înzestrat cu har și valori estetico-literare demne a fi luate în seamă.
Articolul in extenso va apărea în curând în revista electronică a Bibliotecii „Liviu Rebreanu” și va fi în acces liber pentru toți cei interesați de subiectul în cauză.
Aduc sincere mulțumiri organizatorilor, directorului bibliotecii, Dnei Natalia Ghimpu; renumitei Poete Lidia Grosu și tuturor participanților, în special actorului Sandu-Aristin Cupcea, poetului Mihai Doloton, poetei Svetlana Grigorev, conf. univ. dr. Ana Ghilaș, ș.a. pentru schimbul de opinii și valorificarea valorilor naționale românești în spațiul mult chinuitei și blestemate Republici Moldova. Am rămas impresionat și de entuziasmul tinerilor de la USM, care au prezentat un recital de poezie excepțional.
Nu pot să nu închei aceste rânduri fără a menționa prezența la manifestare a cantautorului Valeriu Mocanu, care a susținut un recital înflăcărat de muzică românească patriotică.
Conferința in memoriam George Coșbuc a fost și o conferință a unioniștilor. În contextul unei degringolade politice și sociale, unionismul ia amploare. Cu fiecare zi ce trece, cu fiecare respirație, tot mai mulți cetățeni conștientizează faptul că unica soluție viabilă pentru salvarea RM este revenirea acesteia la sânul Țării-Mamă, România!