De vorbă cu tine

Sunt momente în care simți nevoia să auzi doar liniștea, să fii doar tu cu tine pentru a face curat în gânduri, în doruri, în oameni… Să-ți pui pe cântar trecutul și prezentul, faptele, propriile defecte și greșeli. Să analizezi cu cine vei merge mai departe pe drumul vieții și cine merită să plece la groapa istoriei. Sunt momente în care ai nevoie să evadezi și să plângi. Să plângi fără a te gândi dacă cineva te vede, te judecă, te înțelege sau nu.

Ai nevoie să fii singur pentru a fi sincer cu tine însuți, pentru a te regăsi, a-ți vindeca rănile, a (te) ierta, a o lua de la capăt, a merge mai departe…

Sinceritatea e o calitate pe cât de rarisimă pe atât de prețioasă. Într-o societate otrăvită aproape că nimeni nu mai este sincer, la mijloc fiind frica de dezamăgire, suferință, trădare, tulburări emoționale, manipulare dau folosire în anumite scopuri. Tocmai din acest motiv, uneori ai nevoie să stai de vorbă cu tine sau să fugi undeva în sânul naturii și să asculți foșnetul frunzelor sau susurul apei și să „furi” din energia ei, să-ți umpli vidul sufletesc cu gânduri pozitive și să conștientizezi că, orice s-ar întâmpla, deasupra vieții tale mereu rămâne o bucată de cer senin. Nu e bine să tot vânturi trecutul, nici să te gândești non-stop la viitor și să-ți faci planuri deșarte. E important să fii ancorat în prezent, să trăiești clipa, să te bucuri de fiecare zi, oră, secundă ca și cum ar fi ultima.