Press "Enter" to skip to content

Daniel Funeriu, despre şcoala în siguranţă, fără COVID-19

Revenirea pe băncile școlilor în septembrie 2020 este, pe lângă multe alte lucruri legate de noul coronavirus, un subiect complicat și plin de semne de întrebare. Nimeni nu știe cum e mai bine. Realitatea crizei îi depășește pe toți. Nici un stat nu a fost pregătit pentru situația în care ne aflăm în prezent, iar scenariile din educație au la bază experiențele limitate ale unor țări care au riscat mai mult sau mai puțin în fața virusului inamic.

Ce facem ca să minimizăm riscul? Ce facem pentru a crește în mod real oportunitățile de învățare a copiilor, dar și cele de dezvoltare a profesorilor? – aceste două întrebări au fost puse în discuție în cadrul Academiei de Vară a cadrelor didactice Viitorul educației este Astăzi, iar răspunsurile au fost oferite de Daniel Funeriu, cercetător român, chimist, ministru al Educației în Guvernul Boc (decembrie 2009 – februarie 2012), Înaltul Consilier al Uniunii Europene în domeniul educației și cercetării.

Am urmărit cu mare atenție webinarul care a dat startul Săptămânii a 2-a Inovarea școlilor în contextul provocărilor globale a marelui eveniment organizat de MECC, AGIRo și AGIRoMd. Daniel Funeriu a împărtășit cu participanții la eveniment lucruri izvorâte din vasta-i experiență universitară, cea de Dascăl, cercetător și specialist în gestionarea sistemelor mari.

Ce facem ca să minimizăm riscul?

Țările care sunt reputate ca fiind disciplinate au o rată de contaminare mai mică. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să educăm tinerele generații pentru a fi mai disciplinate și mai responsabile în viața de zi cu zi, iar respectul față de reguli se învață la toate materiile. Să reținem că respectul față de reguli nu înseamnă oprimarea individualității și a imaginației. Doar într-un sistem limpede și bine reglementat putem să extragem maximum din imaginația cu care ne-a înzestrat Bunul Dumnezeu.

Al doilea lucru esențial este să-i învățăm pe elevi să aibă discernământ. În societatea tumultoasă de azi vor supraviețui, vor trăi mai bine oamenii care au un discernământ mai bun. Discernământul este cea mai importantă unealtă din sec. XXI. Pentru că oamenii sunt bombardați cu știri, iar fiecare copil are pe telefonul său mobil mai multe informații decât avea președintele SUA acum 20 de ani. Să ne gândim însă și la profesori. Centrând școala pe elev să nu considerăm profesorul un simplu om care nu face nimic altceva decât să fie în serviciul elevilor. În această pandemie, profesorii sunt și ei expuși riscului, poate mai expuși decât copiii.

Un Dascăl, prin atitudinea sa, poate să influențeze mii de copii. E nevoie de o incredibilă forță de caracter din partea acestuia. Este și el/ea un om și nu întotdeauna îi este ușor să lase problemele personale și grijile la ușa clasei, iar odată ce întră în clasă să fie acel superman sau acea superwoman de la care elevii așteaptă atitudine, învățătură, (re)confort. Profesorii au și ei nevoie de o pregătire temeinică pentru a face față noilor provocări, iar o relație de amiciție dintre decidenți, minister și cadrele didactice este necesară, mai mult ca niciodată.

Sistemul de educație trebuie să ia în considerare și părinții. Dar asta nu înseamnă a accepta ca un părinte sau mai mulți să vină la școală și să facă scandal profesorului atunci când copilul ia note mici. E nevoie să instaurăm și sisteme de educare a părinților, dar nu trebuie să cădem în extrema în care părintele să vadă în școală doar un furnizor și să meargă la școală cum merge la magazin.

Un alt aspect important pe vremuri de pandemie: Degeaba la școală le spunem învățăceilor să se ferească de boli, că virusul e real și provoacă daune, adesea iremediabile, dacă acasă părinții au căzut victime ale unor falsuri, ale propagandei și le spun cu totul altceva.

Cum creștem oportunitățile de învățare a copiilor și cele de dezvoltare a profesorilor?

Aceste oportunități ar trebui să ne preocupe nu doar în contextul pandemiei. O primă oportunitate ține de accesibilitate, iar aceasta nu înseamnă doar accesul la lecții online și plasarea informațiilor pe internet. Accesibilitate e și atunci când ai hardware și computer. Accesibilitatea este și despre conținuturi, și despre modul în care programa școlară bine gândită este livrată elevilor.

Una dintre oportunitățile cheie aduse de nenorocita pandemie despre care a vorbit Înaltul Consilier UE a fost revalorificarea muncii profesorilor. Paradoxal, lumea își dă seama de importanța și rolul cadrelor didactice atunci când ele lipsesc.

Atât în perioade de criză cât și în orice situații un profesor trebuie să fie un model și să dea exemple. Dincolo de orice, în contextul pandemiei de COVID-19, este esențial ca noi, cadrele didactice să dăm un mesaj puternic societății și să spunem oamenilor că suntem alături de ei, că pot conta pe noi și că vom duce mai departe civilizația noastră și cultura noastră, oricare ar fi circumstanțele.

La finalul intervenției, Daniel Funeriu ne-a sugerat idea de a face public un decalog al profesorului pe timp de pandemie cu prezentarea clară a 10 lucruri la care acesta se angajează pentru copii în noul an școlar. Acest decalog al Dascălilor ar fi un semn societal ce ar da curaj celor care se simt pierduți în fața coronavirusului.

Iar cele două probleme dezbătute online trebuie analizate pe două paliere: palierul de sistem și cel de la clasă. Altfel, în zădar luăm măsuri macro de sistem care par geniale și fantastice dacă la clasă cadrul didactic nu are încredere în sistem și dacă elevul nu are încredere în cadrul didactic.