„Clasa Viitorului” ca platformă de inovații digitale în educație; școala ca spațiu accesibil, interactiv și prietenos elevilor; abordarea creativă a predării, învățării și evaluării în învățământul (pre)universitar prin intermediul tehnologiilor de ultimă generație, fiabilitatea programelor de formare continuă a cadrelor didactice, impactul digitalizării asupra cotidianului, asigurarea calității predării la distanță în epoca COVID-19 – acestea și alte subiecte au fost dezbătute astăzi în cadrul unei conferințe științifice cu participare internațională organizată de Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău.
Evenimentul s-a desfășurat online și a adunat la masa discuțiilor didacticieni, profesori și cercetători din centre academice din România, India, Israel, Azerbaidjan, Federația Rusă, R. Moldova ș.a. state.
A fost o plăcere să fiu parte a acestui for științific și să împărtășesc participanților din experiența didactică acumulată de-a lungul anilor în mediul universitar și cel liceal. Am prezentat o comunicare cu titlul Autotraducerea ca instrument pedagogic la lecțiile de limbă străină (Self-Translation as a Pedagogical Tool in the Foreign Language Classroom). Am vorbit despre traducerea auctorială și rolul ei în predarea /învățarea limbilor străine. Acest exercițiu, utilizat la clasă, reprezintă o resursă de învățare prin creație, o cale inedită de instituire a „sinelui” în limba străină studiată și a deschiderii spre alteritate, o reflecție asupra autorității, legitimității și o posibilă relație reînnoită și pre-po(i)etică cu limba. Autotraducerea ca activitate practică nu inhibă elevii /studenții, iar ideea de a traduce în limba-țintă propriul enunț scris în limba-sursă înseamnă a învăța să gândești în altă limbă și nicidecum a cădea în prăpastia contemplării narcisiste a scrierilor personale.
Vezi AICI Agenda conferinței.