Press "Enter" to skip to content

Ce spun oamenii de știință despre coronavirus?

Într-o lume sumbră, în care se dă o luptă crâncenă între adevăr și minciună, omenirea ar trebui să dea dovadă de o maturitate demnă de sec. al XXI-lea și să înțeleagă că se poate salva doar prin educație și știință. Trist e că spațiul sănătății este și el invadat de falsuri și înșelătorii – publicate și distribuite în mod intenționat sau din neștiință – inclusiv despre COVID-19.

În aceste vremuri tulburi, toată încrederea și gratitudinea celor care știu să aleagă neghina din grâu se îndreaptă spre oamenii de știință, spre cei mai versați epidemiologi care depun eforturi considerabile pentru a stopa pandemia de SARS-CoV-2, încercând să dezvolte un vaccin pentru toți.

Știu cum se face o cercetare și ce muncă titanică necesită, chiar dacă sunt reprezentantul unui domeniu mult mai ușor și mai abstract decât cel al medicinii. De la izbucnirea războiului sanitar, citesc, în primul rând, ceea ce scriu mințile luminate ale doctoriei globale, pentru simplul fapt că știu ce înseamnă știința. Analiști, experți, comentatori și politicieni marca „olecuțâcă” avem destui.

În această postare, voi face o sinteză a opiniilor unor savanți practicieni de renume mondial, în speranța că moldovenii vor înțelege că noul coronavirus nu este o invenție, nu e o alarmă falsă, nu a fost inventat de Bill Gates, dar este o realitate, un dușman invizibil și bătălia împotriva acestuia trebuie să fie una responsabilă și comună.

Mai întâi de toate, voi face referire la un interviu publicat în cea mai prestigioasă revistă științifică de pe mapamond – Science (înființată în 1880), disponibilă și online pe https://www.sciencemag.org începând cu 1995. Anual, peste 11 000 de studii ajung la Science, dintre care doar 800 văd lumina tiparului, dovadă a faptului că toate cercetările trec printr-un filtru foarte serios, fiind exclus orice gen de dezinformare.

Peter Karel Piot, microbiolog belgian, director al London School of Hygiene and Tropical Medicine (Școala londoneză de Igienă și Medicină Tropicală), unul dintre medicii care a descoperit virusul Ebola în 1976 și și-a petrecut o mare parte din carieră luptând cu bolile infecțioase, conducător al Programului Națiunilor Unite împotriva HIV/SIDA între anii 1995 și 2008; în prezent, consilier pe problematica noului coronavirus al Ursulei von der Leyen, președinta Comisiei Europene; autor a 16 cărți și a peste 600 de articole științifice.

La mijlocul lunii martie, savantul a fost testat pozitiv la COVID-19. Experiența sa personală cu acest virus i-a schimbat viața. Despre această experiență Piot a povestit cu lux de amănunte într-un interviu acordat pentru revista belgiană Knack la 5 mai curent, ulterior tradus în engleză de Martin Enserink și publicat pe sciencemag.org.

„Pe 19 martie am făcut febră, din senin, și am început să simt o durere de cap înțepătoare. Nu aveam tuse în acel moment, dar totuși, primul meu gând a fost: Am coronavirusul. Am continuat să muncesc – sunt un workaholic – dar de acasă”, mărturisește virusologul.

„Am fost testat pozitiv la COVID-19, așa cum bănuiam […]. Testele au arătat că aveam deficiență severă de oxigen, deși încă nu aveam probleme cu respirația. Radiografiile pulmonare au scos la iveală că aveam pneumonie severă, tipică pentru COVID-19, precum și pneumonie bacteriană. Mă simțeam permanent epuizat, deși, în mod normal, sunt plin de energie. Nu era doar oboseală, ci epuizare completă. Nu voi uita niciodată acea stare. A trebuit să fiu spitalizat, deși, între timp, testul la coronavirus a ieșit negativ. Și acest lucru este tipic bolii COVID-19. Virusul dispare, dar consecințele sale persistă săptămâni întregi.”

Și mai alarmantă este următoarea atenționare a medicului:

„Mulți oameni cred că COVID-19 ucide 1% dintre pacienți, iar restul scapă doar cu câteva simptome de gripă (n.n. exact părerea președintelui Igor Dodon). Dar povestea devine mai complicată. Mulți vor rămâne cu probleme cronice de rinichi și de inimă. Chiar și sistemul lor neuronal este perturbat. Vor fi sute de mii de oameni în întreaga lume, chiar mai mulți, care vor avea nevoie de tratamente precum dializa renală pentru tot restul vieții. Cu cât învățăm mai multe despre coronavirus, cu atât apar mai multe întrebări. Iată de ce mă irită atât de mult cei care, fără să știe prea multe, comentează și critică oamenii de știință și autoritățile care încearcă din greu să țină sub control epidemia. Este foarte nedrept”, conchide Peter Piot. Așadar, sechelele rămân pe viață.

Un alt aspect extrem de important pe care-l atinge savantul este vaccinarea: „Astăzi există paradoxul că unii oameni care își datorează viața vaccinurilor nu mai doresc ca copiii lor să fie vaccinați. Aceasta ar putea deveni o problemă în cazul în care dorim să scoatem un vaccin împotriva coronavirusului, deoarece, dacă prea mulți oameni refuză să se alăture, nu vom putea niciodată deține controlul asupra pandemiei”. Iar concluzia finală este mai mult decât clară: „Fără un vaccin împotriva coronavirusului, niciodată nu vom putea trăi din nou normal. Singura strategie reală de ieșire din această criză este un vaccin ce ar putea fi răspândit în întreaga lume. Asta înseamnă producerea a miliarde de doze, ceea ce, în sine, este o provocare uriașă în materie de logistică a producției. Și, în ciuda eforturilor, încă nu este sigur că este posibilă dezvoltarea unui vaccin anti-COVID-19”.

Totuși, pentru a face un pic de lumină asupra declarațiilor similare celor ale lui Igor Dodon (cazul asimptomaticilor) în raport cu cazurile grave de infectare, voi cita opiniile altor doi cercetători, Joshua D. Rabinowitz, profesor de chimie la Lewis-Sigler Institute for Integrative Genomics din cadrul Universității Princeton (SUA), și Caroline R. Bartman, cercetătoare la aceeași instituție.

De ce unele persoane înhață forme ușoare, chiar fără simptome, ale coronavirusului, în timp ce altele fac forme grave sau mor? Dincolo de starea de sănătate a celor afectați (alte comorbidități), cei doi specialiștii spun că și alți factori joacă un rol cheie. Într-un editorial în New York Times din 1 aprilie 2020, intitulat These Coronavirus Exposures Might Be the Most Dangerous, autorii vorbesc despre importanța cantității virale la care se expun oamenii, ceea ce mi se pare absolut logic și argumentat.

„Ca și în cazul oricărei alte otrăviri, virusurile sunt de obicei mai periculoase în cantități mai mari. Expunerile inițiale mici tind să ducă la infecții ușoare sau asimptomatice, în timp ce dozele mai mari pot fi letale”, explică cei doi cercetători. Prin urmare, „nu toate expunerile la coronavirus sunt similare. Intrarea într-o clădire de birouri în care cineva a fost infectat nu este la fel de periculoasă ca o oră petrecută în tren, așezat(ă) lângă acea persoană”. „Trebuie să ne concentrăm mai mult pe evitarea infecțiilor cu încărcături virale mari”, mai spun autorii.

Prin urmare, oamenii ar trebui să fie foarte atenți la expunerile lungi, în special cele în spațiile închise și la distanță mică, precum o cafea într-un bar aglomerat, o vizită la bunica aflată în camera ei, dar și foarte precauți la atingerea feței după contactul cu virusul. Interacțiunile care nu respectă regula distanței de 2 metri, de exemplu atunci când plătim la supermarket, ar trebui să fie scurte și ar trebui să nu depășească șase secunde (regula “within six feet, only six seconds”). În același timp, cercetători ne recomandă să evităm reacțiile exagerate de panică la expunerile la „doze mici de virus”, să purtăm măști chirurgicale și să păstrăm distanța socială. Tot ei sunt de părere că „izolarea totală a societății este cea mai eficientă modalitate de a opri răspândirea virusului, dar este o măsură costisitoare atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere psihologic”.

Concluzie:

Oamenii de știință, în pofida afirmațiilor unora că virusul ar fi fost fabricat în laborator (a se vedea interviul controversat al profesorului francez Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel în medicină, pentru Pourquoi Docteur), vin cu sute de argumente, atenționându-ne că virusul există și pericolul la care ne expunem este mare.

Ce putem face noi? Să ne spălăm cât mai des pe mâini, să evităm locurile aglomerate și să respectăm cu strictețe recomandările specialiștilor. Să nu ne lăsăm manipulați și să nu distribuim conținut neverificat din surse dubioase! Acum medicii și oamenii de știință sunt salvatorii noștri. Să avem încredere în ei!