Press "Enter" to skip to content

Ce fel de lume este asta, din care cărţile dispar?

„Arta” de a terfeli limba și a distruge frumosul nu are limite. În viitorul apropiat nu vom mai avea cu cine vorbi despre cultură, literatură, scriitură, muzică, valori și idealuri. Ne vom delecta doar holbându-ne la imagini hidoase, distribuind și promovând falsuri de pe iPhoane ultimul răcnet, ne vom desfăta cu lejere flatulențe verbale și vom avea oribila plăcere și onoare de a aplauda prostia pe care o vom și plasa de acum încolo în topul marilor realizări societale. Ne apropiem de vremurile în care mărginirea intelectuală se bucură de o prețuire inebranlabilă, ca și nebunia. Cu cât e mai mare și mai vizibilă imbecilitatea cu atât mai rapid e ridicată la rangul de sfințenie, iar elita deseori acceptă, și chiar binevoiește, să i se închine.

Demult nu mai e la modă să vorbești corect limba mamei. Și nici să porți o discuție civilizată. Agramația, lipsa de respect față de propria limbă și megalomania, împopoțonată cu libertinism cras, nu mai sunt semne ale noninteligenței și educației precare, ci valori autentice.

Pestriță, dezorientată, măcinată de veșnicile dedublări și confuzii identitare, războinică și pandemică, omenirea necesită o resuscitare urgentă printr-o deparatizare a minții și a sufletului. Trist spectacol ne oferă limbuții care scuipă satanic cu venin dospit în spatele libertății de exprimare, care fabrică și vând angro greșeli de tot soiul, promovăduind ură și „adevăruri” ambalate în hârtie igienică de proastă calitate.

Societatea, inclusiv cea virtuală și cea digit(al)izată, a ajuns pe mâna borfașilor, a celor ce vâslesc în apele tulburi ale necunoașterii și neiuburii de carte, a celor care cred cu tărie în filosofia autohtonă a lui „merge și-așa!”

Plâng bibliotecile. Plâng cuvintele. Plânge alfabetul bunelor maniere. Dă, Doamne, o ploaie cu cărți peste întunericul acestei lumi! Nu lasă slovele să zacă triste în spații încuiate! Ce fel de lume este asta, din care cărţile dispar? Şi cum vor arăta generaţiile de mâine care nu reacționează decât la semnalele wi-fi? Cum va supraviețui Pământul fără dragoste de Limbă, Mamă și Țară? Cum ne vom vindeca de narcolepsie dacă refuzăm categoric să administrăm cel mai inofensiv antidot – Cartea?

Cărțile în sine vor fi întotdeauna vii și-și vor aștepta cu nerăbdare cititorii pentru a-i readuce la normalitate. Pănă atunci, stăm inerți în stația terminus. Am ajuns în punctul în care Dumnezeu șterge lacrimile cărturimii și abia de mai poate opri răutatea plebii.