sâmbătă, septembrie 7

Eseuri

Prăpastie valorică
12apr. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Prăpastie valorică

Nouă, oamenilor, ne place să credem că suntem nemuritori și atotputernici. Ne irosim viața pentru lucruri efemere, lipsite de importanță, ca și cum am avea zile berechet. Ne petrecem cea mai mare parte a timpului în goana după nimicuri, în dispute fără sens, în războaie și într-un teatru al absurdului pe care tot noi îl generăm și de pe scena căruia nu vrem să coborâm. Ne tratăm unii pe alții ca pe o marfă. Dacă ar fi posibil, probabil am scoate și anii la vânzare. Am uitam să mai fim oameni. Nici măcar animale nu ne mai putem numi. Mulți uităm că avem sau am avut cândva părinți, bunici, frați și surori. Nu ne mai iubim, nu ne mai îmbrățișăm, nu mai avem grijă unii de alții, nu mai avem încredere unii în alții și nu ne mai ajutăm decât atunci când avem anumite interese. Majoritatea pl...
Read More
Simfonia ploii
12dec. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Simfonia ploii

E seară de Ningău. Toate respiră a iarnă și lumea-i mohorâtă. Văzduhul e sur și greu, iar vântul taie ca briciul. Plouă cu stropi mari și reci. Pe astfel de vreme, satele și orașele stau în tihnă, undeva între viață și pustietate. În locurile în care oamenii se dușmănesc, ploaia lovește puternic în asfalt, pereți, geamuri de parcă s-ar auzi strigăte înăbușite ale unei națiuni rătăcite. Acolo unde e răutate, stopii se iau și ei la harță, se ciondănesc până îngheață, împietrind minți și suflete. Pe plaiurile unde natura e stăpână, nu e loc de supărare. În acele ținuturi poetice, ploaia face ceea ce știe ea mai bine: stropește tot ce-i otrăvit, curăță, te umanizează, nu îți pune întrebări și te lasă să admiri liniștea. Între raiul și iadul pământesc, ploaia își scrie propria simfonie...
Read More
Troc de sentimente
22oct. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Troc de sentimente

Ți s-a întâmplat vreodată să fii martorul semnării unui contract de vânzare-cumpărare? Nu de bunuri, ci ne iluzii, visuri, sentimente... Să vezi cum semnatarii își scot „marfa” în văzul tuturor, la tarabă, negociază prețuri, în funcție de cui vor să o vândă, sau fac troc de sentimente. Se bucură ca nebunii, chiar dacă știu că multe dintre acestea sunt expirate sau fără termen de valabilitate. Se frământă, blamează, înjură, plâng, strigă, apoi tac. Dacă reușesc în afacere, atunci investesc și mai mult, procură totul angro și își împopoțonează vitrinele pentru a atrage cât mai mulți clienți. Și clienții vin buluc, pentru le place să trăiască la suprafața vieții. Doar ăsta e trendul, nu? În acele clipe, stai și te tot întrebi dacă nu cumva a murit și timpul, împreună cu umanul din oameni? ...
Read More
Oamenii zgomotoși vs liniștea
14apr. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Oamenii zgomotoși vs liniștea

Liniștea nu face parte din preocupările oamenilor. Oamenii sunt zgomotoși: vorbesc mult, strigă, se ceartă, răstoarnă obiecte, trântesc uși, aleargă, răvășesc suflete, plâng, râd, se bucură... ...și totuși, există pe acest pământ gălăgios o lume tihnită. O lume altfel, poate mai sănătoasă, mai înțeleaptă și mai aptă decât „normalul” din jur. O lume senină și caldă unde își găsesc locul ființe pe care majoritatea le consideră necăjite sau bătute de soartă, dar care, în realitate, știu să se bucure de viață și de fiecare clipă trăită alături de cei dragi. Ființe care nici măcar nu știu cum (ră)sună gălăgia. Ființe care pot comunica atât de minimalistic. Și, culmea, se pot înțelege! Se pot auzi. Se pot respecta. Se pot iubi. Gândurile noastre neliniștite și răzlețite, dornice de acel „...
Read More
Cameleonism social
4apr. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Cameleonism social

Cu toţii încercăm să părem perfecți, mai ales în spațiul online unde suntem întruchiparea generozității și a corectitudinii. Pentru că așa vrem să creadă alții despre noi.   Cu toții urâm nedreptatea, minciuna, ipocrizia, favoritismul, servilismul, duplicitatea, superficialitatea, lipsa de verticalitate şi de educaţie.   Fiecare, în cochilia sa de pe Facebook, se vede Mesia. Fiecare afirmă sus și tare că este afectat şi oripilat de aceşti factori poluanţi. Din păcate, în prea multe cazuri, sunt doar afirmaţii fade, lipsite de consistenţă.   Puşi în situaţia de a (re)acţiona în viaţa reală şi de a sancţiona comportamente ca cele de mai sus, aceştia le încurajează, ba chiar le adoptă cu multă dibăcie și lașitate sau, în cel mai fericit caz, îmbrățișează tehnic...
Read More
Mircea Eliade, despre „întristatul ceas social” pe care-l trăim
14mart. By Ghenadie RâbacovNo Comments
Eseuri

Mircea Eliade, despre „întristatul ceas social” pe care-l trăim

La 13 martie 1907, la București, se năștea Mircea Eliade, cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi gânditori ai secolului XX, istoric al religiilor, scriitor, filosof, profesor la Universitatea din Chicago, SUA (din 1957), cetățean american naturalizat (1966), autor a peste 30 de volume științifice, opere literare și eseuri traduse în peste 18 limbi, și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. În aceste zile, am recitit câte ceva din creația marelui filosof. Și anume volumul Arta de a muri, editat de Magda și Petru Ursachi în 1993, la Iași, care cuprinde o serie de texte scrise de scriitor de-a lungul vieții sale. Mi-am dat seama că Eliade este mai actual ca oricând. Ideile expuse înt...
Read More