În vacanța de Paști, am recitit câte ceva din creația lui Mircea Eliade, și anume volumul Arta de a muri, editat de Magda și Petru Ursachi în 1993, la Iași, care cuprinde o serie de texte scrise de scriitor de-a lungul vieții sale. Mi-am dat seama că Eliade este mai actual ca oricând. Ideile expuse într-un articol din 1933 ilustrează pe deplin societatea în care trăim astăzi, o societate în plin regres moral, lipsită de hrană spirituală, plină de decepții și frivolități. Fără a comenta prea mult, postez câteva crâmpeie din acel articol. Textul vorbește de la sine. … „Cred că timpurile pe care le trăim acum ne silesc să…

De la o vreme încoace, și mai cu seamă în aceste zile, de Paștele Blajinilor, îmi este dor de tata. Astăzi TATA a fost ultimul meu gând înainte de culcare și primul gând la trezire… Amintirea este singura comoară spirituală pe care nimeni nu ți-o poate fura, este oglinda trăirilor noastre. Amintirea… doar ea rămâne după ce sufletul îți e secătuit de tristețe și durere. Și tot ea, amintirea, te ajută să-ți tămăduiești chinuitoarele răni sufletești, să te regăsești și să retrăiești acele clipe care au dat contur existenței tale… Tati a murit subit, vestea a venit asemenea unui tsunami care nimicește tot ce este viu. Soarta a fost cam…