vineri, octombrie 11

Eseuri

Nihil sine Deo & Nihil sine Matre
Eseuri

Nihil sine Deo & Nihil sine Matre

Primul cuvânt rostit, primul pas, primul zâmbet, copilăria, tinerețea și chiar și bătrânețea sunt strâns legate de cea mai sacră ființă a cărei descriere cu ajutorul cuvintelor pare a fi prea banală și simplistă. Cei care nu cred în existența îngerilor și în miracole  să arunce o privire în jurul lor, căci au mereu în preajmă cel mai mare și cel mai bun arhipăstor pe nume MAMA, cea care iubește necondiționat, cu iubire curată și jertfelnică, așa cum poate iubi doar DUMNEZEU. De câte ori ne-am vindecat grație rugilor înălțate la ceruri de mama, de câte ori a vegheat noaptea la căpătâiul nostru pentru a ne vedea mari și sănătoși, de câte ori s-a lipsit de toate pentru a ne vedea pe noi împliniți… MAMA a fost, este și va rămâne medicamentul împotriva tuturor intemperiilor, steaua cerească ...
Eseuri

A fi în viață încă nu înseamnă a trăi viața…

Zi de zi tot mai mult conștientizez că trăim într-o lume învrăjbită, una hâdă, lipsită de hrană spirituală. În pofida marilor progrese și „miracolelor” te tot genul, viața noastră fuge cu viteză cosmică, făcându-ne să uităm de ceea ce este mai sfânt: de casă, mamă, frate, soră, neam, de dorul de altă dată, de propriul suflet… Cum spunea Octavian Paler, acesta este paradoxul vremurilor noastre. Astăzi, cineva care trăiește conducându-se de principliile Maicii Tereza (citate mai jos), este considerat ca cineva lipsit de rațiune, retardat, naiv, altfel, numai nu normal. Cineva spunea, și avea perfectă dreptate, că într-o societate bolnavă nu este la modă sa fii sănătos. Poate că nu sunt la modă, poate că prea puțin înțeleg din ceea ce se întâmplă în jurul meu, dar se pare că întregul univers...
Educatie, Eseuri

Meseria de Profesor – cea mai aproape de Divinitate

Fiind şi eu profesor, deseori îmi pun întrebarea: Ce înseamnă a fi un profesor bun? Când merg în satul natal Hagimus, acolo unde mi-am petrecut cei mai frumoşi ani de copilărie şi îmi amintesc ce învăţători aveam pe atunci, sufletul mi se umple de o pustietate enormă şi unicul lucru pe care-l pot spune este că astăzi, în zonele rurale ale ţărişoarei noastre, care se află în lipsă cvasitotală de hrană spirituală, care trece prin cea mai gravă formă de criză, nu economică, ci culturală, civilizaţională, comunicaţională, un profesor bun este o rarirate, ba chiar un specimen pe cale de dispariţie. S-a volatilizat acea creaţie divină pentru care Şcoala era altarul în jurul căruia toţi se adunau pentru a primi binecuvântare în a păşi nu doar pe drumul Cărţii, dar şi pe cel al Vieţii. Unde mai gă...
Eseuri

Hai să ne adunăm la vatra părintească!…

Vatra părintească – întruchiparea sacralității, locul cel mai drag unde sufletul își găsește tihna, alinarea, bucuria. Casa părinților unde inima se află la ea acasă... Parcă mai ieri aveam cinci anișori și alergam cu alți copii din casele vecine pe drumurile satului natal ce poartă numele de Hagimus. Un sat pe care puțină lume îl cunoaște, dar care în acele vremuri părea atât de frumos, atât de fericit și atât de dornic de viață... S-au scurs ani... Astăzi satul în care mi-am petrecut cei mai sublimi ani din viață nu mai e cel de altădată. Astăzi satul se împarte în bogați și săraci, oamenii nu mai poartă averea în suflet, nu le mai pasă ce face vecinul, ba chiar strigător la cer(!) multor nu le mai pasă nici cum o mai duce fratele, mama, tata, buneii... De ce oare? Dacă mergi...