Educatie

Cadrele didactice, între povara sarcinilor „invizibile” și habarnism

Apatici, somnambuli, proști, hipertehnologizați, gloată de nemernici – acestea și alte calificative le sunt atribuite tinerilor de astăzi. Ultimul compliment, „gloată de nemernici”, l-am auzit recent chiar din gura unui cadru didactic, revoltat că la sfârșit de an de studii elevii nu l-au băgat în seamă „măcar cu ceva”. Un lucru strigător la cer, în opinia mea. În timp ce Școala din Republica Moldova se zbate între moarte și viață, în timp ce se atestă o penurie de mii de specialiști, iar Dascălii de vocație sunt rarisimi, generațiile tinere sunt formate de pedagogi care și-au obținut diplomele printr-un misterios cumva, agreat de un sau niște cineva care nu-și imaginează profesia fără luare de șpagă. Fie de profesori care au rămas cu mult în urma inovației în materie de educație, dar tot mai dau din coate pentru a agonisi niscaiva bănuți și a putea lega tei de curmei, căci pensia știm noi cât te impunătoare e. Nu absolutizez și nici nu sar în cap celor care trudesc necontenit la dezvoltarea sistemului educațional, celor care se sacrifică pentru a readuce anormalul din învățământ în albia normalității.

Mesajul meu este pentru pretinșii dascăli în mintea cărora tineretul e o gloată de nemernici doar de atât că nu dau măcar ceva nici pe parcursul anului de studii și nici la examene:

Înainte de a arunca cu pietre în elevi /studenți, de a-i învinui de indiferență, habarnism și iresponsabilitate, întrebați-vă cât de corecți, responsabili și integri sunteți Dvs. în fața lor?

Nu vă îndreptățiți prin „Cum îmi plătește așa lucrez!” Vă autodiscreditați și diseminați în mod obraznic ideea că pedagogia este pentru oricine, mai cu seamă pentru cei nemernici! Nu năruiți nici eforturile uriașe ale Dascălilor de vocație care luptă cu morile de vânt, încercând să aducă puțină lumină și aer respirabil în învățământ și în societate. Dacă ați intrat în sistemul educației pentru a munci așa cum vi se plătește, atunci abandonați sistemul, nu schilodiți tinerii și visurile lor!

Salariile sunt derizorii, o știm cu toții! Dar salariile mari se obțin altfel. Tinerii nu poartă nicio vină pentru faptul că statul tratează profesorii ca pe niște cerșetori! Consider că pedagogii ar trebui să aibă cele mai mari lefuri, pentru că munca lor este titanică și pentru că, prin acțiunile pe care le întreprind și povara sarcinilor „invizibile”, sunt net superiori demnitarilor de stat.
Mă veți întreba: Ce putem face? Cum să trăim cu așa salarii? În primul rând readuceți corectitudinea, demnitatea și profesionalismul în fruntea tuturor intereselor. Nu perpetuați starea de comă a învățământului! Nu alegeți calea NU văd, NU aud, NU spun NIMIC! Această cale este una apocaliptică! Faceți public orice caz de abuz și cereți transparență și respectarea normelor etice. Recunosc că epidemia sistemică într-o țară unde cleptocrația și cleintelismul reprezintă normă este greu de combătut, dar nu și imposibil.

Recăpătați-vă titlul onorific de Magna cum laude și refuzați „dulcele”, dar distrugătorul titlu de Magna cum fraude. Nu mai muștruluiți elevii și părinții lor, care uneori scot din buzunar ultimii bani pentru a vă satisface poftele!

Lăsați tinerii în pace! Mai bine urmați-le exemplul, fiindcă ei nu iartă bătaia de joc, motiv pentru care întorc spatele atât scenei politice cât și școlilor din Republica Moldova, nu se implică în viața socială, nu-și doresc mentori care se fac complice la actele de genocid cultural și educațional, ci pleacă în alte țări, unde este loc pentru meritocrație și corectitudine.

Și încă ceva: Protestați în mod deschis! Ori de câte ori este nevoie. Uniți-vă eforturile! Cereți remunerare decentă, cereți atitudine umană! Nu permiteți guvernanților și celorlalți membri ai societății să subestimeze profesia de cadru didactic! Doar uniți veți putea învinge!